”Viața, oamenii și diversitatea portului popular din Veneția Transilvaniei”, la Veneția

În perioada 12 februarie – 1 martie 2022, în contextul ediţiei din acest an a celebrului Carnaval de la Veneția, galeriile Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția găzduiesc expoziția documentară ”Viața, oamenii și diversitatea portului popular din Veneția Transilvaniei”.

Expoziția prezintă costume populare din satul Veneția de Jos, județul Brașov, Romania și fotografii din viața satului. Localnicii din Veneția Transilvaniei sunt moștenitorii unui tezaur vestimentar de excepție pentru zona istorică de răsărit a Țării Făgărașului, cu piese de port popular unice, puțin cunoscute publicului larg.

Pe lângă exponatele vestimentare și obiectele de podoabă expuse în premieră în Italia, expoziția va cuprinde o serie de fotografii din viața satului, realizate în cadrul a două proiecte de documentare etnografică a portului popular: „Acasă la Origini” – La Blouse Roumaine, fotograf Dinu Constantin și Etnotique, fotograf Ileana Radulescu și responsabil cercetare Alexandra Negrilă.

Programul de vizitare al expoziției: de luni până duminică, între orele 10.00-13.00 si 15.00-19.00.

Un eveniment dedicat expoziției va avea loc în data de 26 februarie, începând cu ora 13.00.

Veneția Fagarasului a fost atestată documentar încă din anul 1235, când Papa Grigore al-IX lea poruncește efectuarea unei cercetări în pricina dintre episcopul Transilvaniei și mai mulți preoți din zona sudului Țării Făgărașului, printre care și un anume “Conrad de Venetiis”, fiind astfel unul satele cu cea mai veche atestare din Țara Făgărașului.

Nicolae Densușianu (1846-1911) afirma, în lucrarea sa „Dacia Preistorică”, că satul ar fi fost înființat de coloniști romani stabiliți în Dacia, în vecinătatea geților, și susține că Veneția din Țara Făgărașului ar avea aceeași origine cu Veneția din Italia. Chiar istoricul grec Herodot afirmă că în vecinătate cu geții locuia un popor numit veneți sau vineți.

Satul a fost din cele mai vechi timpuri un important centru administrativ, judecătoresc, economic, comercial, cultural, având chiar și o mică industrie înfloritoare. Oameni destoinici, localnicii se ocupau, pe lângă agricultură, cu prepararea varului (existau 30 de cuptoare în sat), negoțul cu lemne, producerea de țigle și cărămizi (6 ateliere), în sat fiind chiar și un centru de cojocărit.

Proiectul este realizat de Asociația Culturală „Ioan Cavaler de Pușcariu”, în colaborare cu Etnotique, La Blouse Roumaine și Muzeul de Etnografie Brașov.