Exponatul săptămânii: 01-07 octombrie 2018 – Vas – Civilizația Cucuteni (eneolitic) la Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău

Exponatul săptămânii: 01-07 octombrie 2018

Vas – Civilizația Cucuteni (eneolitic):

În această săptămână începem o scurtă „călătorie” în istoria ceramicii. Timp de opt săptămâni, vă vom prezenta vase din diferite perioade istorice (din eneolitic și până în epoca modernă) și vom oferi informații cu privire la apariția și dezvoltarea olăritului.

Descrierea obiectului:
Vas datat în faza A a culturii Cucuteni, descoperit în situl Mărgineni – „Cetățuia” (numit în literatura de specialitate și Trebeș – Mărgineni) în anul 1975, în urma unor cercetări arheologice sistematice. Este un vas bitronconic cu prag, pictat tricrom, făcut la mână. Înălțimea este de 25 cm, diametrul la gură de 18,5 cm și la bază de 10,2 cm.

Începuturile ceramicii:
Apariția ceramicii a fost una dintre multiplele schimbări din viața comunităților umane de la finalul ultimei epoci glaciare. Cele mai vechi fragmente de vase ceramice ar putea fi cele descoperite în peștera Xianrendong (sud-estul Chinei, circa 18.000 de ani î.Hr.), însă există dubii serioase cu privire la corectitudinea datării. Există, însă, un număr destul de mare de descoperiri în partea estică a Chinei, în Arhipelagul japonez și în extremul de est al Rusiei datate între 16.000 și 13.000 î.Hr., ceea ce confirmă apariția ceramicii în acest interval cronologic și spațiu. În mileniile următoare, ceramica apare (fie independent, fie ca urmare a influențelor din Extremul Orient) în diverse spații de pe glob.
Vasul prezentat este datat între 4.500 și 4.000 î.Hr. A fost făcut cu mâna, roata olarului nefiind folosită în arealul culturii Cucuteni. Astfel, pentru producerea vaselor, olarii construiau forma vasului din „colaci” sau din „șnururi” de lut, după care netezeau pereții și – uneori – pictau vasul. În final, acesta era pus într-un cuptor special și era supus procesului de ardere, care (dacă avea succes) îi conferea vasului proprietățile necesare pentru ca acesta să poată să fie utilizat.

Ceramica și datarea siturilor:
Ceramica este foarte importantă în arheologie, ea putând fi folosită pentru datarea siturilor și complexelor. S-a observat că există, pentru fiecare spațiu și perioadă, un anumit specific al ceramicii (dat de credințele și preferințele estetice ale populației – vizibile mai ales în cazul decorului, de stilul de viață – care cerea vase cu o anumită funcționalitate, de tradiția olăritului în acel spațiu, de materia primă disponibilă etc.). Prin urmare, simplificând, așa cum în prezent „moda” se schimbă, așa și în trecut „moda ceramicii” „supraviețuia” o anumită perioadă.
Desigur, există și alte metode de datare. Pentru publicul larg, una dintre cele mai cunoscute astfel de metode este datarea cu 14C. Aceasta, precum și alte metode moderne (de pildă, termoluminescența și datarea cu K-Ar) sunt foarte utile, însă au limitele lor (oferă probabilități și intervale – uneori destul de largi; în plus, sunt destul de scumpe, așa că nu există întotdeauna fonduri pentru a fi realizate). Astfel, metodele tradiționale de datare au rămas (și vor rămâne în continuare) utilizate pe scară largă.

Complexul cultural Cucuteni-Tripolie:
Complex cultural datat în eneolitic („epoca pietrei și a cuprului”, la finalul epocii pietrei, aprox. 5000-3500 î.Hr. – incluzând și faza Precucuteni), având un larg areal de răspândire (centrul și estul României, Republica Moldova, o parte a vestului și centrului Ucrainei, până în zona Kievului), de aproximativ 400.000 km2. Numele vine de la satul Cucuteni, com. Cucuteni, jud. Iași și de la Tripolie (ucr. Trypillia), ob. Kiev, Ucraina, localitățile în apropierea cărora au fost făcute primele descoperiri.

Situl:
Situl de la Mărgineni – „Cetățuia” (sau Trebeș – Mărgineni), jud. Bacău este situat pe o ridicătură de teren aflată în apropierea malului drept al Trebeșului. A fost depistat în urma cercetărilor de suprafață desfășurate în anul 1958 (la numai un an de la înființarea Muzeului). Din cauza unor alunecări de teren, situl a fost afectat, astfel încât s-a hotărât în 1973 începerea unor săpături de salvare (desfășurate până în anul 1978). Au fost, astfel, descoperite resturi de locuire din fazele Cucuteni A2, A-B și B. Suprafața sitului este de circa 1 ha.

Piesa se află în expoziția permanentă a Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău, în incinta Muzeului de Istorie și Arheologie (Str. 9 Mai, nr. 7), la etajul al II-lea.
Vă așteptăm cu drag!

Pentru mai multe informații:
• Alaiba, Ruxandra, Complexul cultural Cucuteni – Tripolie. Meșteșugul olăritului, Editura Junimea, Iași, 2007.
• Craig, O. E.; Saul, H; Lucquin, A; Nishida, Y; Taché, K.; Clarke, L.; Thompson, A.; Altoft, D. T.; Uchiyama, J.; Ajimoto, M.; Gibbs, K.; Isaksson, S.; Heron, C. P.; Jordan, P., Earliest evidence for the use of pottery, în „Nature”, 496, 18.04.2013, p. 351-354.
• Dumitrescu, Vladimir, Arta culturii Cucuteni, Editura Meridiane, București, 1979.
• Istina, Lăcrămioara Elena, Privire asupra cercetărilor arheologice întreprinse de Muzeul de Istorie din Bacău pentru perioada preistorică, în „Carpica”, XXXVI, 2007, p. 20-41.
• Kuzmin, Yaroslav V., The origins of pottery in East Asia: updated analysis (the 2015 state-of-the-art), în „Documenta Praehistorica”, XLII, 2015, p. 1-11.