Alexandria: Exponatul Lunii Mai: „Inelul de la Măgura”

Muzeul Judeţean Teleorman vă invită marţi, 5 mai 2009, ora 11.30, la inaugurarea Exponatului Lunii Mai: „Inelul de la Măgura”

Obiectul este o piesă de podoabă ce face parte, alături de trei denari romani republicani, dintr-un tezaur descoperit la Măgura, jud. Teleorman. Piesele au fost descoperite de către Alexandrina şi Costel Istrate, locuitori ai comunei, pe proprietatea acestora aflată pe Valea Vâlcului, cu ocazia desfăşurării unor munci agricole şi donate ulterior muzeului. Cele trei monede au fost descoperite în anul 2005, iar piesa de podoabă în anul 2006. Cercetările efectuate la faţa loculului nu au condus la identificarea altor obiecte arheologice.

Inelul, confecţionat din argint, este de tip plurispiralic, alcătuit din patru spirale şi jumătate şi este realizat dintr-o bară cu secţiunea rotundă, care se aplatizează spre cele două extremităţi. Pe suprafaţa exterioară a acesteia pornesc, spre fiecare dintre cele două capete, câte cinci palmete frunziforme obţinute prin ştanţare. Prima palmetă, dinspre tijă, este mai mică iar celelalte patru sunt egale. La unele dintre palmete este vizibilă o anumită stângăcie în execuţie, fapt datorat deplasării ştanţei în momentul imprimării. Extremităţile spirelei au ca terminaţie câte un cap de şarpe, de formă prismatică, redat într-un mod stilizat. Piesa, în greutate de 6,65 g, are diametrul maxim de 2,2 cm, lungimea de 1,9 cm şi lungimea desfăşurată a spiralei de 30,8 cm.

Inelul plurispiralic descoperit la Măgura prezintă unele analogii cu piesele de la Bălăneşti şi Sprâncenata, jud. Olt sau Popeşti, jud. Giurgiu. Mult mai aproape în ceea ce priveşte forma şi decorul, dar păstrând proporţiile în ceea ce priveşte dimensiunile, piesa prezentată se aseamănă cu braţările plurispiralice cunoscute în lumea geto-dacă. De altfel, acest tip de inel este considerat, după unele opinii, a fi reprezentarea miniaturală a braţării plurispiralice. Analogiile decorului, în formă de palmete, realizat prin ştanţare, dar şi a terminaţiilor verigilor, respectiv cu protome în formă de cap de şarpe, sunt evidente în cazul brăţărilor descoperite în vestul Munteniei, la Bălăneşti, jud. Olt şi Rociu, jud. Argeş. Decorul este asemănător şi cu cel întâlnit la binecunoscutele brăţări plurispiralice de aur „descoperite” de braconieri în zona Sarmizegetusa Regia.

Alături de inelul plurispiralic au fost descoperiţi şi trei denari romani republicani. Monedele sunt eşalonate pe perioada anilor 148-106 î.Hr. şi constituie un element important în datarea tezaurului. Tezaurele mixte, de tipul celui de la Măgura, în care se regăsesc monede şi diferite obiecte de podoabă, sunt semnalate pe întreg teritoriul fostei Dacii şi sunt datate în perioada sec. II-I î.Hr. Prin urmare, se poate aprecia că tezaurul de la Măgura a fost îngropat la o dată ulterioară anului 106 î.Hr., anul de emitere al ultimei monede şi poate fi datat pe parcursul sec. I î.Hr.

În ceea ce priveşte locuirile omeneşti din acea perioadă poate fi amintit faptul că acestea au fost identificate, în diferite împrejurări, atât la nord, cât şi la sud de comună. Astfel, la Măgura-Bran se găseşte o aşezare geto-dacă ce suprapune niveluri eneolitice şi din epoca bronzului de pe un binecunoscut tell aflat în lunca pârâului Clăniţa, pe un martor de eroziune al terasei estice. Aşezarea se află la aproximativ 800 m vest – sud-vest de locul de provenienţă al tezaurului. O altă aşezare este situată intrarea în satul vecin, Guruieni, pe terasa dreaptă, vestică, a pârâului Clăniţa, la aproximativ 1 km nord-vest de Valea Vâlcului. Un al treilea punct cu descoperiri ce relevă existenţa unei locuiri de epocă geto-dacă se găseşte la Buduiasca, la sud-est de Măgura, pe terasa joasă a râului Teleorman, la circa 2,5 km sud de locul de provenienţă al tezaurului. În zona bazinului mijlociu al Teleormanului dar şi al râului Vedea, ca de altfel în tot sud-vestul Munteniei, se găsesc numeroase locuiri geto-dace databile în sec. II-I î.Hr., înregistrându-se o creştere spectaculoasă a acestora în raport cu perioadele anterioare.

În zonele învecinate au fost făcute mai multe descoperiri monetare. Pot fi amintite tezaurele de la Orbeasca de Sus, Poroschia şi Alexandria dar şi descoperirile de monede izolate de la Olteni, Orbeasca de Jos, Lăceni, Valea Părului şi Alexandria.

Tezaurul descoperit la Măgura poate fi înscris într-un contex mai larg al descoperirilor arheologice din zonă şi contribuie totodată la completarea imaginii generale a epocii geto-dace din Muntenia.

Biroul de Presă