Craiova: EXPONATUL LUNII IUNIE, la Secția de Științele Naturii! DROPIA – Otis tarda (Linnaeus, 1758)

DROPIA – Otis tarda (Linnaeus, 1758)
Încadrare sistematică: Genul Otis, Familia Otididae, Ordinul Otidiformes,
Clasa Aves, Încrengătura Chordata, Regnul Animalia.
Răspândire și bio-ecologie.
Este o pasăre tipică de stepă, răspândită fragmentar în toată Eurasia (de la Oceanul Atlantic până în Extremul Orient). Populează pajiștile din zone aride sau semideșertice, dar și terenurile cultivate cu cereale păioase, rapiță sau leguminoase (lucernă, mazăre, soia ș.a.).
Populația europeană a speciei a intrat în declin accentuat după anii 1950, cele mai însemnate efective păstrându-se în Spania, Rusia și Ungaria.
În România, consemnările din secolul XIX menționau dropia ca o pasăre sedentară, întâlnită în cârduri numeroase pe toate câmpiile de la exteriorul arcului carpatic, iar în număr mic exista chiar și în Transilvania. Între anii 1960 – 1980, odată cu intensificarea și mecanizarea agriculturii a început procesul de restrângere a habitatelor și de împuținare a populațiilor în toată țara, ajungând-se la dispariția ei treptată din toate nucleele localizate în Dobrogea, Bărăgan, Câmpia Banatului și a Romanaților. Câteva exemplare s-au mai menținut o vreme în Câmpia de Vest, la granița cu Ungaria. După anii 2005 nu au mai existat semnalări ale dropiei ca specie cuibăritoare în țara noastră, iar cele câteva exemplare văzute sporadic în extremitatea vestică a țării și în Dobrogea au fost raportate ca exemplare migratoare.
În ultimii ani au fost inițiate diverse proiecte de readucere a speciei în avifauna cuibăritoare a țării, iar în luna mai a acestui an (2020) a fost raportată prima semnalare de cuibărit a dropiei pe teritoriul României, respectiv în zona localității de frontieră Salonta (județul Bihor).
Dropia este o specie cu rată de reproducere foarte scăzută, din cauza maturității sexuale târzii (5-6 ani la mascul și 3-4 ani la femelă), dar și prolificității reduse (depune doar 1-2 ouă, rareori 3).
Greutatea păsărilor adulte ajunge la 15-22 kg la masculi și 5-8 kg la femele, fiind desemnate ca cele mai mari păsări zburătoare din Eurasia.

Exemplarul expus la parterul sediului Secției de Științele Naturii a muzeului este o femelă de Dropie, cu proveniență necunoscută, înregistrată în registrul general de colecții al muzeului, la data de 24.11.1975. În colecția ornitologică a muzeului mai găsim două trofee de dropie capturate în anul 1930, din aria localităților Seaca de Câmp și Rast (jud. Dolj) și un exemplar de dropie mascul, expus în diorama ce reprezintă Agroecositemul, din cadrul expoziției de bază „Tipuri de ecosisteme, flora și fauna Olteniei”. Acesta din urmă a fost capturat în Banat, în anul 1965.

dr. Mirela Sabina Ridiche