Craiova: Exponatul lunii octombrie la Secția de Științele Naturii a Muzeului Olteniei: Laleaua pestriță, Fritillaria meleagris L.

Laleaua pestriță este o specie perenă încadrată în familia Liliaceae, genul Fritillaria. În pământ prezintă un bulb mai mult sau mai puțin turtit, cu câte 2 solzi cărnoși de fiecare generație. Tulpina este înaltă de 20 – 30 cm, lipsită de frunze în partea inferioară, cu 3 – 5 frunze în partea superioară. Florile de regulă sunt solitare, rareori câte două, având formă de clopoțel (5-7 cm lungime), cu tepalele roșii sau violete, pătate în forma tablei de șah, rareori albe. Fructul este o capsulă, lungă de 2-3 cm, globuloasă. Semințele plan comprimate.

Cu toate că, face parte din familia Liliaceaelor, din punct de vedere botanic Fritillaria nu este o lalea, fiind doar înrudită cu aceasta, astfel este vorba despre o confuzie evidentă dată de asemănarea formei petalelor.

Laleaua pestriță crește sporadic prin pajiști umede, adesea înmlăștinite, din silvostepă până în etajul molidului. Arealul de răspândire al speciei este în Europa și Caucaz.

Fritillaria meleagris este o specie ocrotită ca monument al naturii. De asemenea, datorită rarității și vulnerabilității, prezintă importanță din punct de vedere științific, regăsindu-se în Lista roșie a plantelor vasculare din România dar și în Lista critică a plantelor vasculare din România. Poate fi admirată, odată ce primăvara își intră în drepturi, începând cu sfârșitul lunii martie până în luna aprilie pe o perioadă de 7-10 zile, deoarece florile rezistă doar o săptămână.

Este o plantă decorativă, cu numeroase forme de cultură, însă varianta ei sălbatică este pe cale de dispariție și beneficiază de protecție specială în unele rezervații din România. Prezența sa este menționată sporadic și în alte zone decât cele din ariile protejate.

În ciuda frumuseții sale, floarea nu are miros parfumat. Există, însă, unii autori care vorbesc despre mirosul său respingător, asociat blănii ude de animal sălbatic.

Legenda lalelei pestrițe (a florii de șah)

Una dintre frumoasele legende care înconjoară viața lalelei pestrițe ne spune că, la curtea împăratului (șahului) Persiei, trăia o tânără numită Daria care avea în grijă grădina imperială. Mergând vestea pentru pasiunea ei față de natură, într-o noapte a avut un vis neobișnuit: i-a apărut o fată care i-a cerut un buchet de flori pentru mama ei care suferea de o boală gravă. În schimbul acestui serviciu, fata din vis i-a promis Dariei că-i va oferi o specie nouă de plantă care să-i împodobească grădina pe care o avea în grijă. Zis și făcut: a doua zi dimineața Daria a avut bucuria de a observa că, pe lângă florile deja existente, a apărut o alta, mult mai atrăgătoare, căreia i-a dat numele de lalea pestriță sau floare de șah.