În data de 6 mai 2022, Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» are deosebita plăcere să celebreze ziua în care Simon Hollósy a sosit la Baia Mare în 1896, prin prezentarea lucrării „Podul peste Tisa de la Teceu”,

În data de 6 mai 2022, Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» are deosebita plăcere să celebreze ziua în care Simon Hollósy a sosit la Baia Mare în 1896, prin prezentarea lucrării „Podul peste Tisa de la Teceu”, aflată în expunere publică pentru prima dată în muzeul nostru. Aceasta a fost achiziționată recent de către un colecționar din România și se află temporar în custodia Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare», cu scopul de a putea fi cercetată, expertizată și, nu în ultimul rând, prezentată publicului larg. Motivele pentru care această lucrare merită văzută sunt multiple.

În primul rând, valoarea cultural-artistică a lucrării este conferită de autorul său. Simon Hollósy, originar din Sighetul Marmației, și-a desăvârșit pregătirea profesională la Academia Regală de Arte Plastice din München (Alexa, 2011), unde ulterior a ajuns să fie recunoscut „drept un talent de prim rang” (Șorban, 1986, p. 58). Înainte de împlinirea vârstei de 30 de ani, a devenit maestru în arte plastice pentru elevi din întreaga lume și a înființat la München o școală particulară de pictură foarte apreciată la nivel internațional (Șorban, 1986, p. 59).

„(…)elevii vin la München atrași de reputația” lui Hollósy. La școala lui „(…) se îngrămădeau elevi de toate naționalitățile; unii dintre ei se transferau chiar de la Academie” (Șorban, 1986, p. 59).

Astfel, artiști deveniți ulterior celebri și foarte bine cotați i-au fost elevi (spre exemplu, János Thorma, István Réti, Arthur Garguromin Verona ș.a.). Ca urmare a acestui succes răsunător și a originilor sale maramureșene, oficialitățile din Baia Mare i-au lansat invitația de a veni să lucreze împreună cu elevii săi la Baia Mare (Alexa, 2011). Acest context a fost considerat de către Hollósy ca fiind o oportunitate excelentă de a depăși limitele picturii realizate în atelier, fapt pentru care acceptă invitația și în data de 6 mai 1896 sosește la Baia Mare, împreună cu un grup de elevi ai școlii müncheneze.

„(…)Maestrul care cucerise Münchenul venise însoțit de germani, ruși, polonezi, români, ba chiar și de un nord-american, nemaivorbind de unul picat chiar de la Calcutta (…)” (Șorban, 1986, p. 72).

Această acțiune întreprinsă de Hollósy a făcut ca pe lista realizărilor sale să se adauge și aceea de a fi pus piatra de temelie la fondarea Centrului Artistic de la Baia Mare, care este unul din puținele centre artistice non-metropolitane cu o existență neîntreruptă până în zilele noastre (Alexa, 2020). Prin urmare, data aleasă pentru prezentarea publică a lucrării „Podul peste Tisa de la Teceu” nu este întâmplătoare, ci marchează împlinirea a 126 de ani de la evenimentul care a produs efecte majore în evoluția viitoare a orașului din punct de vedere cultural-artistic, și anume momentul sosirii lui Hollósy la Baia Mare.

În al doilea rând, lucrarea de față are o valoare istorică semnificativă deoarece ilustrează podul de oțel de peste Tisa, construit în anul 1905 și aruncat în aer de către trupele germane în octombrie 1944. Pentru acea perioadă, în care majoritatea podurilor erau realizate din lemn, construcția unui pod din oțel poate fi considerată ca fiind o performanță remarcabilă, cu atât mai mult cu cât la nivel european existau un număr redus de poduri similare în zone rurale. Așadar, este demn de remarcat faptul că județul nostru, prin podul de la Teceu, a fost puternic ancorat la progresele realizate pe plan european, iar lucrarea lui Hollósy reprezintă una din mărturiile istorice pe care le avem în acest sens.

Peisajul, de dimensiuni medii (69×59 cm), a fost realizat cu doar doi ani înainte ca artistul să se stingă din viață și prezintă în culori pastelate cadrul natural al râului Tisa, într-o zi senină, luminoasă și toridă de vară. Partea inferioară a lucrării ilustrează malul umbrit și nisipos al Tisei. Printr-un joc de măiestrie cromatică, dezlănțuit cu tușe energice care cuprind întreaga paletă a curcubeului, de la nuanțe de violet, trecând prin albastru, verde și griuri colorate, până la nuanțe de roșu, Hollósy oferă o lecție de armonizare și interpretare a nuanțelor cromatice. În partea centrală este redat cursul albastru-cenușiu al râului, presărat cu reflexele galbene ale razelor de soare. Între culoarea apei și cea a cerului nu există un contrast foarte puternic, însă cele două planuri sunt separate de linia orizontului și de podul alb-gălbui care se arcuiește peste apă.

Mica fermă reprezentată în plan secundar are rolul de a completa imaginea simplă, însă în același timp frumoasă a vieții de la țară. „Întreaga imagine este acoperită de un lac gălbui, tern al razelor solare” (Németh, 1956, p. 117) și oferă privitorului o perspectivă asupra stării sufletești în care se afla artistul la final de viață și de carieră (Réti, 2011, pp. 76-77), dar totodată și asupra impactului pozitiv pe care anii petrecuți la Teceu l-au avut asupra dezvoltării concepțiilor sale. După cum el însuși mărturisește într-o scrisoare adresată unui prieten, „nu trebuie pictat cu pensula, ci cu sufletul” (Szöllősy, 2003). Așadar, se poate afirma că anii petrecuți la Teceu l-au ajutat pe Hollósy să atingă apogeul creației sale din punct de vedere cromatic, în pictura de peisaj.

În concluzie, prin opera și viața sa, Hollósy evidențiază foarte clar faptul că arta nu cunoaște granițe. Ce l-a determinat pe artist să picteze podul de la Teceu? Probabil că pe lângă însemnătatea acestuia în reflectarea progresului tehnic și industrial al societății, alți posibili factori care au stat la baza deciziei sale de a realiza această lucrare au fost dorința de a marca în plan pictural și simbolic interconexiunea prin care se caracterizează comunitățile umane, precum și de a transpune pe pânză faptul că el însuși a fost un nucleu și promotor al cooperării inter-etnice (prin implicarea activă în formarea unor elevi din întreaga lume și prin activitățile educațional-artistice pe care le-a desfășurat atât la München, cât și în județul Maramureș). Totodată, este foarte posibil ca în mod inconștient „maestrul” să fi fost atras de motivul „podului” tocmai datorită spiritului său pedagogic deosebit și dorinței de a ilustra necesitatea de a contribui la crearea unei „punți între generații”, prin transmiterea cunoașterii sale către tinerii artiști.

Nu în ultimul rând, dacă ținem cont de momentul în care a fost realizată lucrarea, respectiv în timpul Primului Război Mondial, se poate interpreta că prin aceasta artistul a dorit să transmită un mesaj de pace (prin culoarea albă a podului), de reluare a bunelor colaborări dintre state și de găsire a unor soluții pentru transformarea barierelor fizice reprezentate de granițe, dintr-un motiv de dispută, într-o oportunitate de realizare a unor schimburi reciproc avantajoase de idei, cunoștințe, valori, idealuri și, de ce nu, de bune-practici care să contribuie la dezvoltarea comunităților.

Referințe bibliografice

Alexa, T. (2020). Centrul Artistic Baia Mare, Anno CXXV / 125, Anuala artelor XXXI / 31, publicat în Anuala Artelor. Centrul Artistic Baia Mare, editura Școala Ardeleană, pp. 9-18.

Alexa T. (2011). Simon Hollósy, Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare», http://www.muzartbm.ro/simon-hollosy/.

Németh, L. (1956). Hollósy Simon és kora művészete, editura Képzőművészeti Alap Kiadóvállalata, Budapesta.

Réti, I. (2001). A nagybányai művésztelep, editura Vince, Budapesta.

Șorban, R. (1986). O viață de artist între München și Maramureș, editura Meridiane, București.

Szöllősy, T. (2003). Hollósy Simon Técsőn, Honismeret, XXXI(1), 76-79, https://honismeret.hu/sites/default/files/media/document/2018/04/10/honismeret_2003_1_sz.pdf.