Sinaia: OBIECTUL LUNII OCTOMBRIE – Portretul regelui Carol, I G. P. Al. Healy (1813-1894), ulei pe pânză, 1881, la Muzeul Național Peleș

Portretul regelui Carol I

G. P. Al. Healy (1813-1894)

Ulei pe pânză, 1881

În calitate de suveran şi comanditar artistic, regele Carol I invită de-a lungul celor aproape cinci decenii de domnie, pictori celebri în epocă pentru a-i crea o serie de portrete. El însuşi artist – manifesta o înclinație deosebită pentru sculptura în lemn -, Carol I pune bazele colecţionismului de tip aristocratic din România. Complexitatea arhitectonică şi decorativă a reședințelor sale, multitudinea colecţiilor, în general și valoarea deosebită a colecției de pictură, în mod special, reprezintă adevărata sa moştenire culturală.

Personalităţi ca Jean-Jules-Antoine Lecomte du Noüy (1842-1943), Carol Popp de Szathmari (1812-1887), Tadeusz Ajdukiewicz (1852-1916), Alfred Schwarz (1867-1951), Antonio Argnani (1868-1947) au trecut pe rând pragul reşedinţelor sale. Printre ei, pictorul american George Peter Alexander Healy (1813-1894), unul dintre cei mai mari portretiști ai secolului al XIX-lea.

În lucrarea sa autobiografică publicată la Chicago în anul 1894 şi intitulată ,,Memoriile unui pictor portretist”, Healy consemnează – printre altele – participarea sa la evenimentul proclamării Regatului, la 14/26 martie 1881, eveniment imortalizat într-o fotografie oficială, unde apare și artistul. Sosește însă mai devreme în România, încă de la jumătatea lunii februarie și rămâne aici până la 1 aprilie 1881, cu cel puțin o pauză, după 18 martie, când se înapoiază la Paris.

Prezența sa la eveniment s-a datorat prieteniei cu Regina Elisabeta, care îi expediase în grabă o telegramă la Chicago. Pentru ea, artistul renunță la orice altă activitate, se îmbarcă pe primul vas transatlantic și ajunge la București într-o săptămână. Este găzduit la Palatul Regal din capitală, de unde expediază soției o scrisoare, la 16 februarie 1881: ,,De la Viena. ,,[…] La ora trei după-amiază am plecat către București, și ieri seară la ora nouă, baroneasa Witzleben și fiul său m-au întâmpinat la gară. Fostul meu servitor, Vincent m-a recunoscut imediat în mulțime”.

Cu ocazia acestei ultime vizite, Healy realizează nu mai puțin de șapte portrete: trei pentru Regină și patru pentru Rege. În ciuda programului de lucru foarte încărcat, își găsește timp și pentru piața de artă din România, adresează încurajări tinerilor artiști și achiziționează câteva schițe inspirate ale lui Grigorescu, pictor recomandat, fără îndoială, de Regina Elisabeta, marea admiratoare a artistului național.

Dată fiind cantitatea mare de comenzi, Healy este nevoit să lucreze în paralel la mai multe portrete. Prezența sa la Curte este semnalată și de Regele Carol, care îi scrie fratelui său, Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen, din Bucureşti, la 15/27 februarie 1881:,,La ora actuală se află aici un pictor american, dl. Healy, care pictează tabloul meu pentru regimental austriac şi cel prusian. Îmi va face şi un portret mare ca să-l expună la Salonul din Paris”. A doua zi, începe să schițeze acest din urmă portret.

Luni, 16/28 februarie, regele Carol I scria în jurnal: ,,[…] Dimineaţa pozat Healy, la un portret pe care îl face pentru expoziţia de artă (Salonul) din Paris, portret până la genunchi[…]”. Cum lesne putem deduce din jurnalul artistului, ședințele trebuie să fi fost interminabile. Pentru a le facilita, regina Elisabeta le ține adesea companie, fie brodând, fie citind din scrierile sale: ,,[…]ea a scris un poem azi-dimineață, și văzând progresul făcut la portretul Principelui, și-a adus suveica și a rămas cu noi până la orele zece. A pretins că vizita i-a prins bine și că discuția noastră a inspirat-o”.

La rândul ei, Marie de Mare evocă tenacitatea pe care cei implicați o pun în efortul colectiv de finalizare a acestui portret: ,,Și-a dorit foarte tare să trimită la Salonul de la Paris, portretul regelui României, dar timpul părea insuficient. Artistul și modelul se încurajau reciproc: regele a pozat mult timp, iar artistul a lucrat îndârjit! În fine, portretul a fost gata, apoi împachetat și îmbarcat. Șeful de Poștă ne-a promis că va ajunge la Viena luni seara, pe 7 martie, de unde un impiegat îl va transporta la Paris”.

Pe un fundal neutru, realizat în nuanțe catifelate de ocru, se proiectează silueta zveltă a viitorului Rege al României, surprins în semiprofil, cu brațul arcuit și privirea dârză, în uniformă de general de infanterie, mica ținută, pe care sunt etalate ordine germane (Crucea de fier, Ordinul Casei de Hohenzollern, Ordinul Vulturul Roșu prusian) și românești (Ordinul Steaua României și Ordinul Coroana României).

În cele din urmă, vestea mult așteptată sosește: ,,Într-o zi, pe când Principele poza pentru un portret destinat împăratului Austro-Ungariei, Elisabeta a năvălit în încăpere cu o telegramă. Tabloul ajunsese cu bine la Paris și urma să figureze în expoziție!”.

Potrivit inscripției în limba franceză din colțul dreapta sus, ,,G.P.A. Healy. 1881. Bukarest. Mars 5 au Palais”, pânza a ajuns la destinație în numai două zile şi s-a bucurat de admiraţia unanimă a iubitorilor de pictură.

Portretul este expus, în prezent, la Castelul Peleş, în Cabinetul de lucru al regelui Carol I, şi face parte din patrimoniul Muzeului Național Peleș.

drd. Macrina Oproiu