Vaslui: expoziția lunii ianuarie 2023 la Muzeul Județean ,,Ștefan cel Mare” – „Împrumutul Unirii – Titlu de 500 lei”

Exponatul lunii ianuarie îl reprezintă obligațiunea de stat intitulată „ÎMPRUMUTUL UNIRII – TITLU DE 500 LEI”.

Obligațiunea a fost emisă de Ministerul Finanțelor din România, în baza Decretului-lege nr. 189 din 15 ianuarie 1919. Așadar, cel mai potrivit exponat pentru luna ianuarie a anului 2023 îl reprezintă un exemplar dintr-o obligațiune cu valoarea de 500 de lei emisă de Ministerul Finanțelor din România Mare, în ianuarie 1919.

Decretul-lege instituia 7 categorii de titluri de stat din fondul „Împrumutul Unirii” cu valori nominale de: 50, 100, 500, 1000, 5000, 10.000 și până la titluri cu valoarea nominală maximă de 20.000 lei. Fiecare titlu, indiferent de valoarea nominală, avea o „dobândă amortibilă”, anuală, de 5%. Obligația de stat „ÎMPRUMUTUL UNIRII – TITLU DE 500 LEI” cu valoarea de 500 lei genera un venit anual, garantat de statul român, prin Ministerul Finanțelor, de 25 de lei la valoarea anului de emisiune.

Emiterea acestor titluri sau obligațiuni de stat a fost generată de situația economică a Vechiului Regat și, mai apoi, a noului stat, România Mare, la finele anului 1918 și începutul anului 1919. La finalul Primului Război Mondial, România, ca și toate statele beligerante, fie că făcuseră parte din tabăra învingătorilor (Antanta), fie că războiul le-a găsit în tabăra învinșilor (Puterile Centrale), a suferit pe lângă pierderi umane și pierderi materiale în valoare de 31 miliarde lei aur la cursul anului 1921. Noul cadru teritorial politic, România Mare reprezenta o premisă majoră pentru dezvoltarea statului unitar și trecerea mai ușoară la economia de pace. Statistic, România avea toate șansele unei dezvoltări economice durabile, având un spor al suprafeței agricole de la 6,6 milioane ha (1914) la 14,6 milioane ha, o creștere a suprafeței pădurilor de la 2,5 la 7,3 milioane ha. Rețeaua căilor ferate sporise de la 4300 km la 11000 km. Integrarea noilor provincii crease o sporire a suprafeței țării de la 137000 km2 la 295.049 km2 și o creștere a populației de la 7,2 milioane la peste 18 milioane conform recensământului din 1930.

Toate aceste cifre pledau către o situație economică favorabilă dezvoltării noului stat român creat prim Marea Unire de la 1 decembrie 1918. Însă, uniformizarea legislativă, integrarea sub raport economic, juridic, politic, administrativ și social a noilor provincii și a populației acestora la Vechiul Regat a presupus un efort financiar major pentru economia noului stat, efort suprapus peste pierderile financiare cauzate de implicarea României în conflagrația mondială, la care trebuie să adăugăm și devalorizarea de 10 ori a monedei naționale. Așadar, toate acestea au concurat la creșterea datoriei publice a României, aceasta fiind, la sfârșitul anului 1918, de peste 16 miliarde lei aur. Această valoare reprezenta valoarea împrumuturilor interne a statului, prin Ministerul Finanțelor, către Banca Națională a României, datorie contractată după război, între 1918 și 1921. Acoperirea datoriei publice a României s-a făcut prin emiterea de titluri de stat aidoma obligațiunii „ÎMPRUMUTUL UNIRII – TITLU DE 500 LEI” cumpărate de populație. Acestea au fost utilizate pentru efectuarea plăților aferente despăgubirilor acordate pentru exproprierile de terenuri agricole, rezultate prin aplicarea legii împroprietării, despăgubiri care s-au ridicat la peste 14 miliarde lei, fiind suportate de stat, prin titluri de rentă cu dobândă de 5% emise din anul 1922.

Alte titluri de stat au fost folosite pentru costurilor implicate de răscumpărarea căilor ferate particulare din teritoriile românești (Transilvania, Bucovina, Basarabia) sau pentru despăgubirile acordate Franței și Angliei pentru daunele suferite de industriile de petrol prin distrugerea sondelor și instalațiilor petrolifere din 1916. Capitalul necesar acoperirii acestor tipuri de plăți a fost dobândit de statul român prin apelul la populație sub forma acestor titluri care reprezentau, de fapt, un împrumut al statului către populația României, amortizarea acestuia fiind realizabilă în curs de 40 de ani.