Bacău: exponatul lunii martie 2026 la Complexul Muzeal Iulian Antonescu: Baba Dochia

Baba Dochia, reprezentare mitică la vârsta senectuții care a preluat numele și data de celebrare ale Cuvioasei Mucenițe Eudochia Samariteanca, indentificată în *Panteonul românesc cu Gaea. B. D. este un personaj real care s-a născut în cetatea Iliopolei din Liban în vremea împăratului Traian. Acolo și-a petrecut tinerețea în desfrâu și a strâns o frumoasă avere. Spre bătrânețe, se pocăiește, este botezată de episcopul Theodot, își împarte averea la săraci și se retrage la o mănăstire unde ar fi făcut numeroase minuni. Pentru aceste merite, Biserica o sanctifică și o suprapune peste o mare zeiță agrară, celebrată în acele vremuri la începutul lunii martie. Date despre urzuparea zeiței precreștine sunt oferite de chiar legendele Dochiei care ne introduc în lumea specifică satului vechi românesc. Nelipsitele tensiuni dintre soacră, B. D. , și noră, în unele legende aceasta este soția lui *Dragobete și sora lui *Lăzărel, sunt valorizate ingenios pentru a reda opoziția dintre Anul Vechi care moare și *Anul Nou care se naște, dintre iarnă și vară, frig și căldură, sterilitate și fertilitate. Conform legendelor, B. D. personificare a timpului îmbătrânit, vrea să-și urce oile la pășunea montană în plină iarnă, la sfârșitul lunii februarie și începutul lunii martie. Ca să se convingă că a venit vara, își trimite nora în pădure să-i aducă fragi copți. Ajutată de Dumnezeu, travestit în moș, noră-sa găsește fragi copți și îi aduce soacrei într-o ulcică. Convinsă că a venit vara, Dochia începe pregătirea turmei de oi sau capre pentru a urca la munte. Nu ia în seamă sfaturile celorlalți ciobani, nu se sperie de răzbunarea zeului Marte căruia îi atribuie cuvinte jignitoare (Pe Mărțișor îl trec prin c-rișor!). Își pune totuși nouă cojoace în spate, în variantele moldovenești și bucovinene douăsprezece, și pornește urcușul însoțită uneori de fiul său, Dragobete. Dar, cum începe urcușul muntelui, pornește o ploaie mocănească care nu a stat nouă zile și nouă nopți. Îngreunându-i-se cojoacele în spate, le dezbracă, câte unul pe zi, până rămâne în ie sau cămașă. În alte legende Dochia își dezbracă cojoacele nu din cauza ploii, ci a unei călduri toride. După unele legende, în drum spre pășune ea ar fi tors din furca ținută în brâu firul *Mărțișorului. În ziua a noua sau a douăsprezecea, reducție simbolică a lungimii anului de 12 luni, Dochia moare împreună cu turma din cauza unui ger năprasnic. Trupurile lor, transformate în stană de piatră, numite local, *Oameni de piatră, substanța primordială a vieții pe Terra, sunt indentificate de localnici în mai multe masive carpatice: Ceahlău, Vama Buzăului, Caraiman, Izvorul Râului Doamnei, Retezat, Semenic și altele. Conform unor legende, Marte, supărat că i s-a nesocotit puterea, împrumută câteva zile friguroase de la fratele său mai mic, *Februarie, o răpune pe D., și o îngheață de vie. Dar, moartea B.-ei D. la 9 martie, Măcinicii, în ziua echinocțiului de primăvară (stil vechi), înseamnă nașterea pruncului Dochia. Peste trei luni, la solstițiul de vară, la *Sânziene sau *Drăgaică (24 iunie) aceasta devine zeița fecioară, peste alte trei, la echinocțiul de toamnă, la *Sântămăria Mare, *Sântămăria Mică sau Maica Precista zeița mumă, și în sfârșit, spre solstițiul de iarnă, și echinocțiul de primăvară, la B. D., zeița la vârsta senectuții, când trebuie să moară și să renască împreună cu timpul. În raport de metarmofozele calendaristice ale Marii Zeițe neolitice, uzurpată de D., divinitățile feminine ale Panteonului românesc se grupează în trei generații: zeițe fecioare (*Floriile, *Sânzienele, *Drăgaicele, Lăzărițele, *Ielele etc.), între echinocțiul de primăvară și solstițiul de vară, zeițe mumă (*Maica Precista, *Maica Domnului, *Muma Pădurii, *Muma Caloianului, *Muma Dracului etc.), după solstițiul de vară și zeițe bătrâne (Sf. Vineri, Sf. Varvara, *Dochia), în preajma solstițiul de iarnă și a echinocțiului de primăvară.

Ion Ghinoiu, PANTEONUL ROMÂNESC. DICȚIONAR, Ed. Enciclopedică, 2001, p. 11

Cojoc, Faraoani, jud. Bacău, 1934

Colecția „Textile” a Muzeului de Etnografie

Material realizat de Liliana Cihodaru