Bacău: exponatul lunii MARTIE la Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii “Ion Borcea” este SFRÂNCIOCUL MARE (Lanius excubitor)

Sfrânciocul mare este cel mai mare din familia sfrânciocilor și poate fi văzut în România mai ales iarna. Cuibărește în Nordul Europei de unde migrează iarna către interiorul continentului. Mai rar pot fi întâlnite perechi clocitoare și la noi in țară, în special în nord.

Pentru a se hrăni, sfrânciocul mare își caută puncte de observație („excubitor” înseamnă în latină „santinelă” iar „Lanius” înseamnă „măcelar”), de obicei vârful unei crengi, de unde plonjează pentru a prinde mici rozătoare, insecte mari sau șopârle. Iarna poate prinde și păsări mici, în special vrăbii. Dacă hrana este abundentă, își pune prada la păstrare în spinii copacilor. Putem spune că sfrânciocul mare ocupă iarna teritoriile de vânătoare lăsate libere de sfrânciocul roșiatic.

Cuibul este construit în vegetație deasă, ferit de ochii prădătorilor. Femela depune 5-7 ouă, o singură dată pe an, pe care le clocește timp de 16-21 de zile. La creșterea puilor pot participa și alți adulți, de regulă pui din anul anterior. Exemplarele care cuibăresc în zonele mai calde ale continentului pot avea și o a doua serie de pui, de regulă mai puțin numeroasă ca prima.