Bacău: EXPONATUL LUNII NOIEMBRIE la Muzeul de Științele Naturii Puricele (Pulex irritans)

Puricele (Pulex irritans)

Insectă parazită hematofagă, de talie mică, de culoare cafenie-închisă, având membrele posterioare adaptate pentru sărit. Această specie este probabil originară din America Centrală sau de Sud, dar a prosperat și în zonele cu climă temperată.

În prezent se cunosc 2.000 specii de purici care se hrănesc exclusiv cu sângele mamiferelor şi al păsărilor.

Puricele este vice-campion mondial la sărituri (fiind întrecut la această probă doar de unele insecte hemiptere, din neamul ploşniţelor de plante). Având o lungime corporală cuprinsă între 1,5 – 3,3 milimetri, este capabil de salturi incredibile. Puricele sare în înălțime până la 20 centimetri, iar în lungime, până la 33 centimetri – de peste 200 ori lungimea propriului corp.

Puricii sunt vectori pentru numeroase virusuri, bacterii, protozoare și viermi paraziți. Astfel, răspândirea ciumei bubonice în Evul Mediu – epidemii care au produs victime umane, s-a datorat în mare măsură puricilor. Șobolanii cenuşii – purtătorii bacteriei care provoacă această boală – au adus maladia din Asia în Europa, dar ciuma bubonică a fost transmisă de la rozătoare la oameni de miliardele de purici, care mușcau deopotrivă atât șobolanii infestaţi, cât şi oamenii. Perioada istorică denumită Evul Mediu era caracterizată printr-o lipsă de igienă în rândul comunităților umane din toate clasele sociale, în acea perioadă oamenii se fereau de apă pe care o considerau purtătoare de boli și aducătoare de moarte.

„Cadourile” infecțioase aduse de purici oamenilor se menţin şi în prezent, în special în zonele de război sau sărace.

Cea mai mare aglomerare de purici din lume a fost descoperită în anul 1986, într-o fermă de porci din Marea Britanie. Cercetătorii au estimat că, pe o suprafață de sol de dimensiunea unui teren de tenis, trăiau liniștite circa 133.378 450 de asemenea insecte.