București: Obiectul lunii martie la Muzeul Victor Babeș Microscopul „Carl Zeiss Jena”

Victor Babeş, cel mai important savant român, a căutat toată viaţa armonia: organismului uman, a sufletului, a spiritului. Cochetând cu poezia, şi-a dorit – adolescent fiind – să urmeze o carieră artistică. În cele din urmă şi-a dedicat întreaga viață cercetării celor mai mici ființe existente, bacteriile. Acestea erau cunoscute de mult timp, descoperitorul lor fiind Anton van Leeuwenhoek (1632-1723), un biolog olandez, inventatorul microscopului. Tot Leeuwenhoek este primul care descoperă, cu ajutorul aparatului inventat de el, bacteriile, în 1676. Denumirea microscopului este dată de doi termeni din limba greacă (micros-mic, skopein-a se uita). Multă vreme, oamenii n-au fost conştienţi de importanţa știinţifică a microscopului. Era folosit mai degrabă, ca o curiozitate, la petrecerile nobiliare. Cel care introduce termenul de bacterie în știință este Christian Ehrenberg (1795-1876), naturalist și anatomist german, care în 1828 identifica o categorie de microorganisme alungite și fără spori, drept bacterium, spre deosebire de cele care din 1835 se vor numi bacili și vor produce spori. Nu întâmplător, Ehrenberg, va fi primul onorat cu medalia Leeuwenhoek, un fel de precursor al premiului Nobel de astăzi. Ferdinand Cohn (1828-1898) este primul care clasifică bacteriile în funcție de morfologia lor. A primit și el medalia Leeuwenhoek, în 1885. Dar cel care acordă drept de cetate bacteriilor în cercetarea științifică, creând o nouă ramură a științei medicale, a fost Louis Pasteur (1822-1895), „chimistul rătăcit în medicină”, cum peiorativ îl etichetau adversarii săi. Pasteur a fost cel care a infirmat definitiv teoria „generației spontane” și a reușit să pună la punct un vaccin împotriva holerei (1881) și a turbării (1885). Alături de germanul Robert Koch (1843-1910), Pasteur poate fi considerat unul dintre părinții bacteriologiei ca ştiinţă. Amândoi au fost susținători timpurii, dar frecvenți ai teoriei microbiene a bolilor.

Victor Babeș (1854-1926) a lucrat și cu Koch și cu Pasteur, afirmându-se însă ca un cercetător original care a încercat să meargă pe propriul drum, cea mai bună dovadă fiind că a inventat propria metodă de vaccinare antirabică, diferită de cea a lui Pasteur. Originalitatea lui Babeș, asociată spiritului său metodic, ordonat, l-a făcut să încerce să-și creeze inclusiv propriile lui instrumente de lucru, începând cu un banal birou până la nelipsitul său microscop, ambele proiectate de el însuși. Dacă schița biroului a dat-o spre execuție unui atelier de tâmplărie din Munchen, proiectul microscopului l-a trimis spre execuție deja celebrei fabrici de instrumente optice, Carl –Zeiss din Jena. Firma a fost întemeiată în 1846 de către inginerul, fizicianul și antreprenorul german, Carl Zeiss (1816-1888) cel care alături de Karl Ernst Abbe a revoluționat tehnica optică, în special tehnica de mare finețe, precum lentilele folosite la microscoape. Nu exista în lume, în aceea epocă, firmă mai potrivită să satisfacă înaltele exigențe ale lui Victor Babeș. Acesta își proiectează microscopul cu trei obiective, pentru a mări acuratețea observațiilor sale. Pe corpul central al microscopului este gravată inscripția „Carl Zeiss Jena” și numărul 17497. Instrumentul nu poate fi datat cu exactitate, dar cel mai probabil este realizat la sfârșitul veacului al XIX-lea. Oricum, de acest instrument, Victor Babeș nu s-a despărțit până la moarte, atacul de inimă ce avea să-i aducă sfarșitul surprinzându-l în noaptea de 18 spre 19 octombrie 1926, aplecat deasupra microscopului. Microscopul a rămas, și după moartea lui Babeș, la Institutului de Bacteriologie, până în 1956, când prin procesul-verbal nr.1100/30.06.1956 a fost donat Muzeului Victor Babeș, în prezent parte a structurii Muzeului Municipiului București.

Text : Dan Falcan

Bibliografie:

Mircea V. Babeș, I. Igiroșianu, Editura Tineretului, Babeș, 1961, București;

Documente consultate din arhiva Muzeului Victor Babeș.