Muzeul Municipiului București vă invită să parcurgeți, la Palatul Suțu (Bdul Ion C. Brătianu nr 2), începând cu data de 9 iunie 2021, expoziția tematică „România în aquaforte, văzută de Anton Kaindl”.

Organizarea unei expoziții dedicată lui Anton Kaindl este întotdeauna un eveniment special. Publicul va avea ocazia să vadă ultimele gravuri realizate de acesta și lăsate moștenire oamenilor care l-au îngrijit în ultimii ani de viață. Astfel, cu câteva zile înainte să moară, Kaindl lăsa moștenire familiei Obreja, care i-a oferit găzduire și devotament, un album cu peste 200 de gravuri și 800 de acuarele. Testamentul stipula ca ultimele lucrări din opera sa și drepturile de autor să revină Silviei Obreja.

Albumul cu gravuri a fost achiziționat de Muzeul Municipiului București în 1967 chiar de la moștenitoarea desemnată de Kaindl. Astfel, în patrimoniul muzeului nostru se află albumul cu gravuri realizate în tehnică aquaforte, înfățișând monumente istorice din capitală și din țară. Cele 218 lucrări redau, într-o grafică minuțioasă, biserici, schituri, ansambluri mănăstirești din Oltenia, Moldova, Maramureș, Muntenia, Bistrița, troițe din Oltenia, Bistrița, Muntenia, vestitele cule oltenești, case cu arhitectură tradițională din Oltenia și Transilvania, mori din spațiul rural al Transilvaniei, Olteniei, Munteniei și Bistriței. Albumul este completat de lucrări care înfățișează Castelul Bran, Castelul Banloc și Cetatea Neamț din Moldova și șaisprezece lucrări cu peisaje din București sau din preajma lui: Catedrala și Palatul Patriarhiei, Biserica Bucur, clopotnița Bisericii Udricani, Biserica Sfântul Anton, Biserica Bărăția, Strada Văcărești în anul 1921, Biserica Fundenii Doamnei, Mănăstirea Antim, Mănăstirea Radu-Vodă, Mănăstirea Plumbuita, Mănăstirea Văcărești, Nunțiatura Apostolică, Ambasada Franceză, Casa de Depuneri. De asemenea, colecția este completată de două autoportrete și o gravură care marchează 30 de ani de activitate a artistului în România, cu mențiunea atât de îndrăgită de autor: AMICILOR MEI / 30 DE ANI – ÎN ROMÂNIA / ANTON KAINDL.

Modul în care aceste imagini reflectă aspecte arhitecturale din zonele vizitate de Anton Kaindl este evidențiat în expoziție prin amplasarea pieselor reprezentative în patru secțiuni geografice: imagini din București, Maramureș, Moldova, Oltenia. Un aspect inedit al acestei expuneri este reproducerea gravurilor cu troițe din mai multe zone geografice. Aceste lucrări fragmentează aspectul formal al execuțiilor și obligă privitorul să pătrundă mai mult în universul remarcabil al comunităților rurale. Prin urmare, întreaga expoziție propune aprecierea unui segment al producției artistice din prima jumătate a secolului XX, sub forma perspectivei unui artist străin asupra unor monumente reprezentative din spațiul românesc.

Gravorul german Anton Kaindl (1872-1951) a ajuns în 1921, la invitația Reginei Maria a României, la București. Abandonându-și viața în țara natală, el ajunge să lucreze timp de treizeci de ani în România atât gravură originală, cât și gravură de interpretare. Născut pe 28 februarie 1872, în Gisellthausen, Kaindl se pare că ar fi trăit o perioadă în Geneva, Zürich și München. După venirea în România, este numit profesor la școlile „Sfântul Iosif” și „Sfântul Andrei” din București. În calitate de gravor la curtea regală, străbate România realizând o operă impresionantă care documentează zonele pe care le vizitează, printre care Balcic (1927), Bran (1931), Moldova (1932) și Oltenia (1921-1939).

Albume care conțin lucrările lui apar în inventarele mai multor muzee din țară. În patrimoniul Muzeului Municipiului București se află un album cu 218 gravuri care înfățișează monumentele arhitecturale vizitate în călătoriile prin țară. Însă opera sa nu este reprezentată doar de rezultatele acestor incursiuni. Pe lângă ele, Anton Kaindl a abordat și alte câteva segmente tematice: cărți de vizită, felicitări, gravuri jubiliare legate de evenimente din viața artistului, ex libris-uri, ciclul ,,Dansul morții” – înscris în curentul simbolist-religios și autoportrete. Kaindl a utilizat tehnica aquaforte pentru realizarea gravurilor, iar materialul folosit pentru plăci era alama, cuprul și zincul.
Gravurile originale ale lui Kaindl denotă interesul pentru redarea bisericilor, castelelor sau caselor țărănești din perspective inedite. Uneori surprind monumentul frontal, subliniindu-i silueta pe înălțime sau pe lățime, alteori din unghiuri care par contemporane astăzi. Uneori punctul de plecare este foarte jos, alimentând suplețea arhitecturii sau augmentând înălțimea divinității, alteori perspectiva este de foarte sus, biserica fiind în centrul imaginii, așa cum este centru al comunităților. Castelele sunt mai pretențios redate, pe înălțimi, privirea gravorului concentrându-se foarte mult pe vegetație sau pe stâncile din jur, artificiu care conferă un aer misterios acestor construcții și le subliniază rolul de fortărețe. Troițele nu se înscriu în stilul formal de redare. Variate, acestea surprind prin dinamismul elementelor care le compun. Ele denotă naturalismul și ingeniozitatea artiștilor tradiționali care au îmbinat credința cu tradiția, rezultând mici altare pe care Kaindl le redă printr-o expunere grafică excepțională.

Curatori ai expoziției:
Magdalena Chitilă, muzeograf
Nicoleta Bădilă, muzeograf