Sinaia: OBIECTUL LUNII MAI – Ordinul „Carol I“, la Muzeul Național Peleș

Ordinul „Carol I“

Autor Paul Telge, atelier București

Argint parțial aurit, emailare, cizelare

1906

Întemeietorul României moderne, Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, cel de-al doilea fiu al principelui Carl Anton, figură reprezentativă și definitorie atât pentru Casa de Hohenzollern, cât și pentru națiunea germană însăși și al principesei Josephina de Baden, s-a născut la data de 20 aprilie 1839, în vechiul „cuib al Vulturului Negru“, castelul Sigmaringen.

Tânărul prinț, urmând tradiția familiei, frecventează, începând cu anul 1857, cursurile Școlii de Artilerie și Geniu din Berlin. Prezentând totodată și un interes deosebit în aprofundarea artelor umaniste, participă la cursuri de literatură franceză și istorie a artei în cadrul Universității din Bonn, sub atenta îndrumare a istoricului și scriitorului de artă german Anton Springer (1825-1891).

În același an începe să se contureze cariera sa militară, fiind înaintat la gradul de sublocotenent apoi de căpitan, în 1866.

În anul 1866, în urma plebiscitului susținut în perioada 2-8 aprilie și cu acordul Parlamentului, principele Carol este chemat să depună jurământul pentru țară și credință, ca Domnitor al României.

Militar de carieră, principele Carol I, a acordat o atenție deosebită înzestrării militare. Între anii 1869-1876, principalul său obiectiv l-a constituit dotarea armatei cu instrumente de luptă moderne, precum și pregătirea genistică a corpului militar român.

Carol I, făcând parte dintr-o familie cu vaste și puternice tradiții în domeniul medalisticii militare, hotărăște instituirea unui sistem național de decorații ce urmau a fi acordate în numele statului român. Din păcate însă, demersul său a fost stopat de opoziția a două mari imperii, cel austriac și cel otoman.

Începând cu anul 1872, în urma unor tratative diplomatice, principele Carol reușește să instituie anumite decorații, cum ar fi medalia „Virtutea Militară“ sau „Semnul Onorific pentru XVIII și XXV de ani petrecuți în armată“.

Proclamarea Independenței de stat în anul 1877 a permis totodată instituirea primului ordin românesc, Ordinul „Steaua României“, urmat de înființarea Ordinului „Coroana României“, în anul 1881, cu ocazia proclamării Regatului, iar mai târziu, în 1906, Ordinul „Carol I“, menit să sublinieze legitimitatea Casei Domnitoare Române.

Conceput pentru a celebra jubileul celor 40 de ani de domnie a regelui Carol I, ordinul devine unul dintre ele mai importante distincții acordate de monarhia română. Inițial era alcătuit dintr-un număr de 80 de membri și clasificat în 4 clase: Comandor, 40 de membri; Mare Ofițer, 25 de membri; Mare Cruce, 10 membri și Colan, 5 membri. Funcția de Mare Maestru era îndeplinită de însuși suveranul României.

Însemnul, lucrat în argint aurit, preia forma unei cruci treflate, emailată roșu și surmontată de coroana regală. Între brațele crucii au fost intercalate raze aurii. Crucea poartă acvila cruciată și încoronată, cu spadă și sceptru. În medalion central, este aplicată efigia regelui Carol I, în profil stânga, dispusă pe două ramuri de laur încrucucișate. Inferior, se află panglică ondulată și inscripționată cu legenda în limba română „PRIN STATORNICIE LA IZBÂNDĂ“. Reversul prezintă medalion central decorat cu cifrul regelui Carol I și inel emailat albastru, inscripționat cu legenda „1866/10 MAIU 1906/. Lenta decorației este lucrată în rips moarat albastru deschis, încadrată de două benzi marginale aurii cu roșu.

Placa ordinului se prezintă sub forma unei cruci stelate în opt colțuri, formată din raze. Pe cruce este aplicată acvila cruciată și încoronată, ce susține pe piept medalion de aur cu efigia regelui Carol I, în profil stânga, plasată deasupra a două ramuri de laur încrucișate. În plan inferior, apare o panglică ondulată, gravată cu legenda în limba română „PRIN STATORNICIE LA IZBÂNDĂ“.

Colanul este compus din medalioane-scut, decorate cu stemele provinciilor României: Muntenia- vultur cruciat, emailat albastru, Moldova- cap de bour, emailat roșu, Oltenia- leu, emailat roșu, Dobrogea- doi delfini, în email albastru, alături de scutulul Casei de Hohenzollern, decorat în culorile argintiu și negru. Între steme se regăsește cifrul regelui Carol I. Pe lanțul colanului, este aplicată coroana regală ce susține crucea ordinului iar pe mecanismul de închidere este dispus un scut cu vulturul cruciat, încoronat, cu spadă și sceptru.

Anul 1932 aduce modificări clasificării ordinului, acesta păstrând două grade, cel de Colan, având 5 membri și cel de Mare Cruce, cu 10 membri. Această nouă structurare era destinată cetățenilor români; pentru străini, ordinul era conferit doar suveranilor, principilor Caselor Domnitoare și președinților de state.

Anul 1947 aduce modificări majore în structura de organizare a tuturor instituțiilor statului, motiv pentru care apar schimbări și în rândul sistemului național de acordare al decorațiilor. După abdicarea regelui Mihai I, marea majoritate a ordinelor și medaliilor românești sunt abrogate, iar purtarea lor, strict interzisă. Aceeași soartă o va avea și „Ordinul Carol I“, fiind scos în afara legii.

La 5 ianuarie 2005, ordinul este reînființat ca ordin dinastic.

Conform „Statutului Ordinului Carol I“, elaborat de Casa Regală a României, suveranul îndeplinește funcția de Mare Maestru, urmând ca Șeful Casei Majestății Sale să preia îndatoririle Cancelarului ordinului. Ordinul a fost clasificat în patru grade: Comandor, Mare Ofițer, Mare Cruce și Colan. Articolul 4 stipulează faptul că acesta poate fi acordat doar persoanelor fizice, aceștia primind titulatura de „Cavaleri ai Ordinului Carol I“.

Distincția se conferă pe viață, poate avea 100 de membri, atât cetățeni români cât și străini, nu se poate transmite de la o persoană la alta, iar în cazul decesului, însemnele trebuie returnate Casei regale, fără a fi însoțite de brevet, acesta rămânând descendenților persoanei decorate. Aniversarea ordinului are loc anual, pe data de 10 mai.

Text: Mihaela Dan, muzeograf