Loading Evenimentele

« Toate Evenimentele

Sunteți invitați să donați Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I”: cărți, jurnale, memorii (primul și al doilea război mondial), scrisori, cărți poștale, fotografii vechi și alte lucruri relevante pentru istoria militară.

15 octombrie - 30 octombrie

Manuale pentru soldați
În perioada interbelică, în Vechiul Regat și mai târziu România Mare, școala era organizată pe mai multe trepte: primar (4 ani), secundar (4 ani) și liceu (3ani). În 1925 este introdus Bacalaureatul de către medicul chirurg Constantin Aghelescu (1869 – 1948), Ministru al Instrucțiunii Publice. Contemporanii l-au numit pe doctorul Constantin Angelescu – doctorul cărămidă – pentru că în mandatele sale de ministru s-au construit foarte multe şcoli, peste 7.000.
Foarte puțini copii terminau ciclul primar, iar la liceu ajungeau și mai puțini. Motivele erau diverse: distanța (casă – școală), locuința (chiria pentru cazare, dacă plecau de acasă), taxele de înscriere care erau foarte mari (la un liceu taxa ajungea la 10.000 lei pe an). În mediul rural nu existau școli propriu zise, cursurile erau ținute în clădiri care aparțineau bisericii din comună, sat. Elevii nu aveau uniforme, iar rechizitele erau: tăblița (care pe o față avea linii paralele pentru scriere, iar pe cealaltă față avea pătrățele pentru aritmetică), condei. În clasele primare copiii aveau 3 manuale: citirea, aritmetica și catehismul, iar prezența la ore depindea în mare măsură de muncile câmpului.
Familiile din zona rurală aveau mulți copii care creșteau singuri, nesupravegheați și fără vreun interes pentru educația lor. Erau luați la câmp, de la vârsta de 7-8 ani și puși la muncă. Joaca și jucăriile aproape că nu existau pentru ei. Jucăriile erau simple, confecționate manual: din cârpe (mingea, păpușa), lemn (fluierul, cercul, morișca), resturi de piele, hârtie. Jocul pentru copiii din mediu rural era simplu și în aer liber (leapșa, capra, lapte gros, luarea la trântă, întreceri la fugă, de-a v-ați ascunselea). Fiecare copil avea în familie un rol bine stabilit: fetele mai mari aveau grijă de frații mai mici, de gospodărie, iar băieții obligatoriu mergeau la câmp. Dar nimeni nu comenta.
La debutul Marelui Război, în armata română, soldații români în marea majoritate erau țărani, iar peste 65% dintre recruți erau analfabeți. Ca nivel de instruire, populația României se asemăna cu cea a statelor vecine: Bulgaria, Serbia, Rusia, dar mult mai mică decât cu a statelor europene, cei mai bine instruiți erau locuitorii scandinavi. Soldatul – țăran român, analfabet și needucat pentru alții, avea însa calitățile unui oștean perfect: capacitatea de a răbda foamea, frigul, mizeria, boala și un îndelungat exercițiu de supunere în fața stăpânului. Erau resemnați în fața destinului, oricare ar fi fost acesta, dar și foarte credincioși.
„Europa Occidentală a ignorat, dintotdeauna, Estul Europei. Pentru popoarele din Occident, Europa se termină la Viena, de unde începe ceva hibrid, un amestec indefinibil de tehnică occidentală şi de mod de viaţă oriental. Acceptate cel mult ca nişte suburbii sărace, murdare ale Europei, ţările situate la estul capitalei austriece nu interesează Occidentul decât în cazul că izbucneşte un conflict armat între marile puteri. Atunci agenţii de propagandă le invadează, descoperă vechi legături de prietenie, uneori afinităţi de rasă şi creează pentru populaţia naivă a acestor regiuni, un întreg arsenal de înşelare, cu unica preocupare de a recruta câteva zeci de divizii de luptă, pentru că cei de aici ştiu să se bată”. Pamfil Şeicaru, Europa. În: Lumea magazin, an VI, nr.5, p.53.
Manualele în perioada premergătoare Marelui Război erau divizate în două ediții: una pentru mediul rural și alta pentru mediul urban. Manualele pentru mediul rural erau construite după un tipar anume. Copiii din mediu rural învățau că pe lume sunt stăpâni și servitori și că trebuie să arate respect față de cei mari. Înainte de Primul Război Mondial a existat un Abecedar pentru oamenii mari, mai exact pentru recruții care ajungeau în cazărmi fără să știe scrisul și cititul. Din lipsa şcolilor şi a educatorilor s-a luat măsura introducerii şcoalelor de adulţi în cazărmi. Soldații erau ajutați să învețe cifrele și literele într-un mod cât mai simplu. Întâi învățau cifrele: patru e ca un scaun, doi e ca o lebădă, 5 ca o seceră, apoi literele și cuvinte simple.
1). Cartea omului matur de Ion Popescu Băjenaru
Ion Popescu Băjenaru (1882 Ilfov -1955 București) a fost profesor și autor de manuale foarte apreciate în perioada interbelică. A fost director al Școlii de Băieți nr. 29, unde a activat timp de 10 ani. În 1919 a fost transferat la Școala de Băieți nr.17 Principele Mihai din București și institutor la Școala de Adulți a Regimentului 6 Mihai Viteazul. Lucrarea sa cea mai cunoscută este Cartea omului matur, apărută în 1914, editată în 11 ediții între 1914-1927, fiind considerată cea mai bună lucrare didactică tipărită în 1917-1919.
Cartea omului matur – pentru folosul școalelor de adulți, școalelor industriale și al școalelor complementare – este o lucrare tipărită la Editura Academiei, București, 1925, ediția a VII-a. Are 1003 de pagini cu numeroase ilustrații alb/negru și hărți. Subiectul prorpiu-zis este educația individuală, iar forma documentului este manual școlar (învățământ primar). Coperțile sunt cartonate iar dimensiunile lucrării (formatul): 14/23 cm.
Lucrarea are o structură deosebită (mai multe manuale într-o singură carte): abecedarul adultului (p.2 – 92), Religie – Sfânta Scriptură (p.161 – 242), Scurte cunoștințe despre natură și univers (p.339 – 346), Despre organismul omenesc (p.348 – 359), Cunoștințe generale și geografia pământului (p.380 – 476), Istoria – Povestea neamului românesc (p.477 – 887), Gramatica – Scurte cunoștințe privitoare la limba română (p.888 – 928), Matematica – Scurte cunoștințe din aritmetică (p.929 – 959), Scurte cunoștințe din geometrie (p.961-977), dar găsim presarate, mai ales în prima parte poezii, povestiri simple, sfaturi de bună-cuvință, zicători, proverbe.
„CÂND te afli între oameni, caută să fii: nici prea îndrăzneţ, nici prea sfios. Vorbeşte puţin şi ascultă mult. Înainte de a vorbi, gândeşte te la ceea ce ai de spus” p.121
„MINTE de bătrân, putere de tânăr și îndrăsneală de nebun: la răsboi de cere!” p. 131
„SETEA de mărire e ca râia, cu cât o scarpini mai mult, cu atât te mănâncă mai amarnic” p.133
„CEA mai ieftină înțelepciune este să dai sfaturi; cea mai costisitoare să dai pilde” p.133
„BANUL e făcut rotund, lesne se roastogolește, anevoie se câștigă și ușor se cheltuiește” p. 143”
„FII îndatoritor, când ești rugat, nu numai când îți vine ție chef!” p.145
Ministerul de Război împreună cu Statul Major General s-au preocupat de realizarea de manuale care să ajute soldatul român – analfabet. Un rol, la fel de important, l-au avut ofițerii care erau în permanență alături de trupă. Armata română a reprezentat încă din anii de început, alături de şcoală, un principal mijloc de educare a maselor, a contingentelor de recruţi. „Misiunea oşteanului nu este numai a asigura paza legilor şi a definde ţara, ci încă a răspândi prin sate lumina şi acel sentiment al datoriei şi al amorului către ţară“ – considera locotenentul Gheorghe Anghelescu, viitor general şi ministru de Război, în 1861 Monitorul Oastei nr. 57 din 13 octombrie 1861, p. 868
2). Cartea Scolelor de întîiul grad de locotenentul E. Pencovici (1836 București – 1899 Galați), ediția a doua văzută și adăugită de Vasile Alecsandri (1821 Bacău – 1890 Iași), aprobată și adoptată în oastea română de generalul Ioan E. Florescu (1819 Râmnicu Vâlcea – 1893 Paris, Franța), publicată la Imprimeria Ministerului de Resbel, Bucuresci, 1863. Lucrarea are 116 pagini cu tabele și 6 anexe, forma documentului este manual școlar pentru soldați, iar dimensiunile cărții (formatul): 12/16 cm. Publicația este alcătuită din patru capitole: Abecedar (p.10 – 55), Definirea și întrebuințarea celor noă părți ale cuvântului (p. 56 – 81), Aritmetica (p.82 – 101) și Catehism (p.101 – 116).
3). Manualul Școalelor Regimentare. Anul I de studiu: cetirea – scrierea – religiea – artimetică, lucrare publicată sub egida Ministerului de Resboiu și Marele Stat Major. Cartea are 72 de pagini cu tabele plus 4 anexe și 6 file goale, are dimensiunile (formatul): 8,5/14 cm, publicată la editura Institutului de Arte Grafice Carol Gobl, furnizor al Curții Regale, 1896. Lucrarea este alcătuită din mai multe părți: Cetirea (alfabetul, silabisirea, eserciții de cetire) p.5-46, Scrierea, Religia (rugăciuni) p.57-60, Aritmetica (noțiuni generale, adunarea, scăderea, înmulțirea, îmărțirea cu tabele) p.60-72.
4). Manual rezumativ de istoria românilor și geografia României pentru educația ostașului de colonel A Chiriță și căpitan Th. Pandele. Cartea a fost publicată la Tipografia Cavaleriei, Sibiu, 1944. Are 64 de pagini, forma documentului manual școlar pentru soldați, are dimensiunile (formatul): 13/19 cm.
Cartea este alcătuită din două parti:
– Istorie cu zece lecții (autorii le-au intitulat ședințe) și Geografie cu șapte lecții. Istoria are următoarele lecții/ ședințe: Dacii și romanii. Răsboailele dintre daci și romană. Teritoriul în care s-a format poporul român (p.5-8), Năvălirea barbarilor. Formarea poporului român (p.9-12), Intemeierea principatelor române (p.13-14), Mircea cel Bătrân – Alexandru cel Bun – Vlad Țepeș (p.15-18), Ștefan cel Mare (p.19-21), Mihai Viteazul (p.22-24), Principatul Transilvaniei (p.25 -27), Renașterea națională. Revoluția lui Tudor Vladimirescu (p.28-29), Revoluțiile din 1848 în Moldova, Muntenia și Transilvania (p.30-33) și Carol I. Ferdinand I. Unirea tuturor românilor (p.34-39).
– Geografia are următoarele lecții: Așezarea României pe glob. Suprafață, hotare și vecini (p.4143), Relieful României (p.44-47), Apele României, Bogațiile pământului românesc (p.50-53), Căile de comunicație (p.54-55), Locuitorii României. Împărțirea administrativă (p.56-59) și Țările vecine. Românii de peste hotare (p.60-64).
Ministerul de Război, Statul Major General și Serviciul Sanitar al Armatei s-au preocupat și de starea de sănătate a soldatului. Sub egida celor două instituții au fost tipărite și publicate numeroase lucrări sub formă de manuale având ca temă sănătatea și igiena soldatului.
5). Educațiunea și datoriile morale ale soldatului. Percepțiuni și exemple de maiorul Elefterie Demetrecu. Lucrarea a fost publicată la tipografia Institutului de Arte Grafice Carol Gobl S-sor Ion St. Rasidescu, Bucuresci, 1901. Cartea are VIII, 320 pagini, forma de manual, iar dimensiunile (formatul) este 10/15,5cm. Autorul lucrării, Elefterie Dobrescu (1855 – 1938) a făcut parte din Regimentul Argeș nr. 4. Cartea se prezintă ca un dialog imaginar între ofițerul-profesor și un soldat. Publicația are opt capitole ce pot fi considerate lecții predate soldatului. Cele opt capitole (lecții) sunt: Datorii (datoriile pe care le are soldatul în armată), p.1-11; Patriotisme (soldatul învață ce înseamnă patria, ce este drapelul), p.12-59; Despre disciplină (ascultarea militară, datoria, respectul, considerațiunea, stima soldatului către superiori, respectul și datoria soldatului față de populația civilă), p. 59-129; Despre onoare (onoarea militară, spiritul de corp, onestitatea și sinceritatea), p.130- 159; Devotamentul și abnegațiunea, p.160-181; Despre curagia (eroism, bravura, umanitatea, femeile militare),p.181-230; Istoricul răsboiului româno-turc din 1877-78 (sunt descrise cele mai importante întâmplări din răsboi), p.231-252; Înalte ordine de di, cuvântări și raporturi ce au avut loc în campania 1877-78, p.252-301 (s-a păstrat grafia din original).
„Capitolul III – Sentimentul de stimă, încredere și iubere către șefi
a. Stima.
Intr. – Ce se înțelege prin cuvântul: stimă pentru șefi?
Resp. – Cuvântul stimă pentru șefi, este de-a aprecia calitățile fisice, intelectuale și morale și, de-a căuta să nu vadă defectele lor” p.88
”Capitolul VI – Despre curagiu
a. Curagiul bravura, valoare, indrăsneala, și eroismul
Intr – Ce este curagiul?
Resp. – Curagiul este tăria de inimă care face pe om să suporte, fără a se plânge și chiar să desprețuiască, osteneliile, greutățile, miseria și pericolul vieții, pentru a-și îndeplini datoriile sale.” p.181
”Intr. – Care este defectul ce se opune curagiului?
Resp. – Aceasta este lașitatea. De acest singur cuvânt, soldatul trebue să roșească de rușine” p.186
6). Igiena soldatului – publicație apărută sub egida Mininisterului de Război, publicată la editura Institutul de Arte Grafice Carol Gobl, București, 1914. Lucrarea are 20 de pagini, subiectul este de educație individuală, forma documentului este manual, iar dimensiunile (formatul) este 10/15 cm. Lucrarea prezintă reguli simple de igienă: îngrijirea corporală, rolul îmbrăcămintei pentru soldat, hrana și bătururile necesare soldatului sau nu, necesitatea marșurilor, prevenirea accidentelor în timpul marșurilor și mijloacele prin care soldatul trebuie să se apere de bolile molipsitoare și lumești. Toate îndemnurile adresate soldatului sunt simple și la obiect.
„Capitolul C. Hrana și băuturile
1. Hrana este isvorul forței corporale. In timp de război rația alimentelor trebuie măritî căci corpul are nevoie de mai multă forță, numai astfel soldatul poate merge mai bine, poate suferi mai cu ușurință frigul și devine mai rezistent la boale.
….
8. Ceaiul și cafeaua întăresc corpul ostenit și sunt foarte folositoare în caz de molimă.
9. Țuica, vinul și berea, în mică cantitate sunt bune contra oboselei, dar să nu se abuzeze de ele.” p.7-8.
7). Sfaturi soldatului pentru sănătatea sa – lucrare apărută sub egida Ministerul de Război și Serviciul Sanitar al Armatei. Cartea are 31 pagini, a fost tipărită la Institutul de Arte Grafice Carol Gobl, București, 1916, subiectul este de educație individuală, forma documentului este manual, iar dimensiunile (formatul) este 9,5/15 cm. Pe lângă sfaturile despre igienă, hrană, îmbrăcăminte, lucrarea aduce și sfaturi referitoare la rănile pe care soldatul le capătă în timpul războiului și măsuri contra gazelor. Pe coperta și pagina de titlu se găsește un frumos citat: „Pentru patrie, soldatul, trebuie să își păstreze cu deosebire sănătatea, pe cât este de drag și generos cu sângele său”.
Lucrările prezentate se găsesc în colecția de carte a bibliotecii Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I”.
Vă invităm, pe dumneavoastră, să faceți donații azi, din trecut, pentru viitor. Sunteți invitați să donați Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I”: cărți, jurnale, memorii (primul și al doilea război mondial), scrisori, cărți poștale, fotografii vechi și alte lucruri relevante pentru istoria militară.
Bibliografie:
1. Academia Română, Istoria Românilor, vol. VIII, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2003, p.155-158,
2. Adăniloaie, Nichita. Istoria invatamantului primar (1859-1918), Bucuresti 1998 p.188,
3. Adăniloaie, Nichita. Istoria invatamantului primar (1859-1918 București 1998 p.192,
Statistica din Romania. Invatamantul pe anul scolar 1877-1878 p.3-8,
4. Șeicaru, Pamfil. Europa. În: Lumea: magazin, an VI, nr.5, p.53.
Teodora Manole

 

Detalii

Începere:
15 octombrie
Se termină:
30 octombrie
Categorie:

Loc de întâlnire

Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I” – București
Str. Mircea Vulcănescu nr. 125 - 127
București, București 010819 Romania
+ Harta Google

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *