Tecuci: Exponatul luni mai la Muzeul de Istorie „Teodor Cincu”: Blesteme în vechile tipărituri românești. Cazania lui Varlaam

Albumul de fotografii prezentat ca „Exponatul lunii” a fost donat muzeului de către doamna Ioana Brăescu – soţia lui Dumitru Brăescu, nepot de frate al Smarandei Brăescu, prin nepoata acesteia, Lucia Gologan. Acesta cuprinde un număr de peste 70 de fotografii originale cu și despre Smaranda Brăescu în diferite perioade de timp și în diferite locuri pe unde a purtat-o dorința de a zbura și de a face performanță, alături de persoane apropiate și dragi ei dar si de personalități ale vremii.

Smaranda Brăescu s-a născut pentru a se juca cu văzduhul.

Și-a înfrânt temerile și a dorit să trăiască acel sentiment înălțător de zbor, de libertate binecuvântată. Privind pentru prima dată un aparat de zbor în înaltul cerului, la vârsta de 15 ani ( în 1912 pilotul Gheorghe Negrescu face unul din primele raiduri București – Bârlad cu un aparat de zbor Farman 3 produs în România sub licență franceză, acesta fiind zborul pe care Măndița il observă), hotărâtă va spune părinților ei ”Vreau să fiu pilotă și să am avionul meu„. Visul Măndiței se va îndeplini dar nu așa de ușor și repede cum și-ar fi dorit. Cu dorința în suflet a început să urmeze acest drum – la început să devină pilot, chiar dacă această meserie era destinată bărbaților în acea vreme. Sacrificiu, dorință de performanță și o ambiție extraordinară, acestea sunt cuvintele ce au caracterizat-o pe Smaranda în toți anii ce au urmat, urmându-și visul de a zbura. În acest om atât de firav a existat o voință de fier, o perseverență și o tenacitate ieșite din comun. Va bate la nenumărate uși, care în cele mai multe cazuri i se vor închide, va depășii toate barierele societății conservatoare de atunci și își va urma visul, acela de a zbura.

Pentru materialul integral vizitați situl muzeului accesând linkul