Timișoara: Exponatul lunii martie la Muzeul Național al Banatului: Buhai de baltă Botaurus stellaris (Linnaeus, 1758)

„Buhaiul de baltă, cunoscut și sub numele de bou de baltă, este o specie caracteristică zonelor umede. Adulții au o lungime a corpului de 69-81 cm, fiind ceva mai mari decât o găină domestică, și o greutate de circa 1350 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 100-130 cm. Adulții au o înfățișare similară. Coloritul general este galben cărămiziu cu striații negre. Se hrănește cu pești, insecte acvatice, broaște, lipitori și chiar șoareci. Specia apare pe cuprinsul întregului continent european, cu o distribuție mai uniformă în partea estică a acestuia.

Este o specie sfioasă, retrasă, solitară, la care masculii și femelele petrec o perioadă scurtă împreună în perioada împerecherii. Masculii sunt teritoriali, iar strigătul specific se aude toată primăvara pe distanțe mari, mai ales la răsăritul soarelui și amurg. Sunetul pe care îl scoate se aseamănă mult cu cel al instrumentului muzical denumit buhai, folosit în mod tradițional cu ocazia sărbătorilor de iarnă, de unde a fost împrumutat și numele păsării. De obicei, exemplarele stau ascunse în stuf, iar atunci când sunt surprinse adoptă o poziție de camuflaj, cu gâtul și ciocul întinse în sus (dungile verticale de pe corp imită surprinzător de bine tulpinile stufărișului, cu care se confundă), poziție caracteristică numai acestei specii.

Iernează în sud-vestul Asiei și nordul Africii. În iernile mai blânde unele exemplare pot rămâne la noi în țară. Longevitatea maximă cunoscută este de 11 ani și trei luni. Sosește la începutul lunii aprilie din cartierele de iernare. Cuibul este construit de femelă și este alcătuit din stuf și alte resturi vegetale. Femela depune la sfârșitul lui aprilie 3-5 ouă, pe care le incubează singură timp de 24-26 de zile, masculul fiind poligam. Femela îngrijește singură puii pe o perioadă cuprinsă între 12-30 de zile. Degradarea habitatelor și arderea stufului reprezintă, împreună cu poluarea apelor și prădarea cuiburilor de către porcii mistreți, principalele pericole care afectează specia.” – Societatea Ornitologică Română: http://pasaridinromania.sor.ro/buhai-de-balta

Exponatul prezentat aparține Colecției de Ornitologie „Dionisie Linția”, formată în cea mai mare parte din colecția personală a lui Dionisie Linția, păstrată astăzi la Secția Științele Naturii din cadrul Muzeului Național al Banatului.

În cadrul Muzeului Național al Banatului, înființarea și îmbogățirea colecției ornitologice a fost marcată de viața și activitatea unor personalități științifice, cuprinzând o perioadă de mai bine de 125 ani. Astfel, la Timișoara, în anul 1873 se înființează Muzeul de Științele Naturii și o Bibliotecă de specialitate, odată cu crearea Societății de Științele Naturii (1873-1918). Actul înființării Muzeului se leagă de numele lui dr. Lajos Kuhn (1844-1900), care a lansat primul apel pentru efectuarea donațiilor. Tot el a întocmit și planul unei rețele de observații ornitologice în Banat (1884).

Un alt erudit al ornitologiei, pasionat vânător, preparator și colecționar a fost Dionisie Linția (1880-1952). El a început să colecteze, sub îndrumarea Societății, păsările specifice din sudul Banatului, efectuând numeroase excursii și expediții pe parcursul timpului și în alte zone ale țării, ca Delta Dunării, Munții Carpați etc.

Dionisie Linția este considerat și recunoscut ca părintele școlii ornitologice românești. În 1944 elaborează „Catalogul Sistematic al Faunei Ornitologice Române”, un nomenclator sistematic despre colecția sa în care regăsim și datele despre exponatul prezentat. Descierea și prezentarea speciilor din Colecția de ornitologie „Dionisie Linția” o găsim în cartea sa de referință a ornitologiei românești, dar și a acestei zone a Europei, scrisă în trei volume: Păsările României (împreună cu R.R.v. Dombrowski, 1946), Păsările din R.P.R. (vol. II, 1954, respectiv vol. III, 1955). De numele lui se leagă și înființarea Stațiunii Ornitologice Române (Jurilovca-Timișoara), precum și propuneri legislative despre ocrotirea naturii, declararea monumentelor naturii la unele specii de păsări, inițierea primelor colaborări cu organismele protecționiste internaționale, înființarea „Asociației Bănățene pentru Protecția Naturii”, ș.a, toate concurând la păstrarea în timp, a faimei Muzeului de Științele Naturii în domeniul ornitologiei, a celorlalte specialități ale biologiei, a protecției naturii, a muzeopedagogiei, atât în țară cât și în străinătate.

Date despre obiectul expus:

Sexul, data, locul colectării și nr. inv.: mascul, 23.06.1912, Biled, jud. Timiș, nr. inv. 946.

Surse bibliografice:

Kiss, A. (2005): Dionisie Linția (1880-1952) Colecția ornitologică, Ed. Cosmopolitan Art, Timișoara;

Dr. Andrei M-Kiss: Colecția de ornitologie „Dionisie Linția”, material educativ și de popularizare, 2008, ed. 2.

Foto: Milan Șepețan

Text: dr. Sretco Milanovici