București: EXPONATUL LUNII IULIE LA MUZEUL NAŢIONAL DE ISTORIE A ROMÂNIEI – steagul lui ŞTEFAN CEL MARE

DESPRE EXPONATUL LUNII IULIE LA MUZEUL NAŢIONAL DE ISTORIE A ROMÂNIEI – steagul lui ŞTEFAN CEL MARE (1500)

Muzeul Naţional de Istorie a României este onorat să anunţe faptul că în luna iulie, în cadrul seriei de micro-expoziţii „Exponatul lunii”, va fi prezentat publicului un obiect liturgic excepţional, cunoscut sub denumirea de „Steagul lui Ştefan cel Mare”.

Vernisajul micro-expoziţiei va avea loc miercuri, 6 iulie 2011, ora 1100 în prezenţa unor distinşi diplomaţi, Excelenţa Sa Henri Paul, Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar al Republicii Franceze în România şi Excelenţa Sa Iurie Reniţă, Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar al Republicii Moldova în România, alături de Vasile Timiş, Secretat de Stat al Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional și Toader Paleologu, senator, fost ministru al culturii. Vernisajul va fi urmat de o prezentare de specialitate susţinută de doamna Sidonia Macri, restaurator, privind complexul proces de restaurare întreprins timp de peste 7 ani pentru acest obiect textil excepţional.

invitatie-Exponatul-lunii-iulie-MNIR2011

Descriere

Exponatul de excepţie este o broderie bizantină realizată în secolul al XV-lea. Steagul liturgic are dimensiunile de 1,24 m x 0,95 m şi înfăţişează imaginea iconografică a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, socotit un simbol al biruinţei militare. Iconografia şi încadrarea cronologică a piesei au creat iniţial confuzia că ar fi vorba despre un steag de luptă al voievodului Ştefan cel Mare, dar absenţa stemei Moldovei, caracteristică stindardelor militare, nu susţine ipoteza amintită.

Broderia îl înfăţişează pe Sf. Gheorghe aşezat pe un tron cu pernă roşie, având genunchii uşor depărtaţi şi tălpile sprijinite pe un balaur înaripat cu trei capete. În mâna dreaptă sfântul ţine mânerul unei spade şi în cea stângă vârful acesteia. Figura ovală a sfântului este încadrată de părul său buclat, iar pe cap acesta poartă o coroană cu nouă fleuroni, decorată cu pietre preţioase şi perle, susţinută de doi îngeri. Îngerul din partea stângă ţine în mâna dreaptă o spadă, iar îngerul din partea dreaptă ţine în mâna stângă un scut.

Sfântul Gheorghe poartă o tunică militară de culoare gri peste o cămaşă lungă de culoare verde, iar în picioare are sandale cu curele încrucişate pe gambe.

În colţurile din stânga şi dreapta sus este brodată o inscripţie în limba greacă: „Sfântul Gheorghe din Ca[p]padocia”. Însă inscripţia nu pomeneşte faptul că steagul ar fi fost dăruit de voievodul Ştefan cel Mare Mănăstirii Zographou de la Athos, aşa cum se obişnuia în epocă. Broderia este realizată din mătase roşie, decolorată de trecerea anilor şi deteriorată în vechime, atunci când, din neştiinţă, călugării de la Mănăstirea Zographou de la Muntele Athos au remontat-o pe o bucată de catifea de calitate inferioară.

De jur împrejur broderia are o inscripţie slavonă cu rugăciunea domnitorului (Ştefan cel Mare) către sfânt: „O, răbdătorule de patimi şi purtătorule de biruinţă, mare mucenice Gheorghe, care în nevoi şi nenorociri eşti grabnic apărător şi cald ajutor şi, celor necăjiţi, bucurie nespusă, primeşte de la noi şi această rugăciune, a smeritului robului tău, domnul Io, Ştefan Voievod din mila lui Dumnezeu, domn al Moldovei, păzeşte-l neatins în acest veac şi în cel viitor cu rugăciunile celor ce te cinstesc, ca să proslăvim în veci, Amin. S-a făcut în anul 7008 (1500) iar al domniei sale, 43”.

Istoria recuperării piesei

În primăvara anului 1917, pe când România se afla în război, prin efortul consulului general al României la Salonic, G.C. Ionescu şi cu ajutorul generalului francez Maurice Sarrail, Regatul Român a recuperat acest preţios obiect de la Mănăstirea Zographou.

Iniţiativa recuperării preţiosului obiect a aparţinut marelui om politic Ion I.C. Brătianu (1864–1927), care, la 15 februarie 1917, în calitatea sa de preşedinte al Consiliului de Miniştri şi ministru al Afacerilor Străine, a trimis o telegramă cifrată Legaţiei României de la Atena, cerând pe un ton imperativ: „Faceţi tot ceea ce este posibil pentru a obţine drapelul lui Ştefan cel Mare”.

Un demers similar a avut loc pe 26 februarie 1917 şi din partea secretarului general al Ministerului de Război, generalul Gheorghe Burghele, care s-a adresat Ministerului Afacerilor Străine pentru a întreprinde demersurile necesare în vederea aducerii steagului în ţară. În urma intervenţiei acestuia pe lângă generalul francez Maurice Sarrail, comandantul armatelor aliate din Salonic, acesta a ordonat detaşamentului franco-rus de la Sfântul Munte să recupereze steagul şi să-l expedieze la Statul Major Francez. La 25 martie 1917, consulul general al României la Salonic, G.C. Ionescu, comunica Ministerului Afacerilor Externe că generalul francez i-a predat drapelul, pe care îl păzeşte şi aşteaptă ordine de la autorităţile române competente.

Ministerul Afacerilor Străine a cerut consulului Ionescu să trimită drapelul la bordul unui vas de război francez, la Legaţia României de la Paris. Pe 29 aprilie 1917, steagul a fost luat în primire la Paris de către ministrul Alexandru Em. Lahovary. Date fiind condiţiile la acea vreme, acesta a propus să-l depună la o bancă, fiind periculos să expedieze „acest preţios trofeu de aici la Iaşi”, de vreme ce o parte a României se afla atunci sub ocupaţia Puterilor Centrale. În cele din urmă, la 22 februarie 1920, Ministerul de Război preciza că steagul lui Ştefan cel Mare a fost predat Marelui Stat Major, pentru a fi depus la Muzeul Militar.

Restaurare

Steagul lui Ştefan cel Mare a fost supus unui proces complex de restaurare. Iniţial, broderia a fost lucrată pe suport de mătase, dublată cu o ţesătură din in, pentru a putea susţine lucrătura cu fir metalic şi straturile succesive ce conturau întreaga compoziţie. Suportul din mătase s-a degradat de-a lungul timpului şi a fost înlocuit de către călugări cu catifea, prin decuparea şi lipirea cu clei organic a piesei pe noul suport, intervenţie total necorespunzătoare care a afectat starea originară a piesei. Procesul de restaurare desfăşurat recent în cadrul Muzeului Naţional de Istorie a României a constat în: desprinderea piesei de pe suportul de catifea, curăţarea cleiului organic de pe spatele broderiei, curăţarea totală a piesei, consolidarea piesei cu un nou suport de mătase naturală, coaserea cu fire de mătase şi refacerea broderiei în zona inferioară (capetele dragonului) şi suprapunerea unui tul pregătit în prealabil pentru protecţie şi finisarea.

__________________________________________________________________________

Pentru informaţii suplimentare vă rugăm să contactaţi

MUZEUL NAŢIONAL DE ISTORIE A ROMÂNIEI

Secţia Patrimoniu

Persoană de contact: Cornel Ilie

Tel./fax. 021 – 311.33.56; Tel. 021 – 315.82.07 / int. 1023

Secţia Educaţie, Relaţii Publice, Marketing şi Organizare Expoziţii

Persoană de contact: Adela Stan (mobil: 0745 078 474)

Tel./fax. 021 – 311.33.56; Tel. 021 – 315.82.07 / int. 1008, 1015; E-mail: pr.mnir@gmail.com

http://www.mnir.ro, http://www.facebook.com/pages/MNIR, http://twitter.com/MNIR_

By |2011-07-04T11:46:10+00:00iulie 4th, 2011|Bucureşti, Muzee|0 Comments

About the Author:

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.