Goleşti: Sesiunea anuală de comunicări ştiinţifice, dedicată aniversării a 70 de ani de la înfiinţarea Muzeului ”Dinicu Golescu” – 7 iunie 1939

Muzeul Viticulturii şi Pomiculturii-Goleşti organizează, în zilele de 05 – 06 noiembrie 2009, Sesiunea anuală de comunicări ştiinţifice, ediţia a XLII, dedicată aniversării a 70 de ani de la înfiinţarea Muzeului ”Dinicu Golescu” – 7 iunie 1939. Manifestarea se va derula în parteneriat cu Sesiunea Asociaţiei de Ştiinţe Etnologice din România (ASER) şi Muzeul Olteniei, a cărei tematică ştiinţifică vizează – Interogaţii ale etnografiei actuale. Programul sesiunii cuprinde, totodată, secţiuni axate pe: Istoria viticulturii şi pomiculturii din România şi Istoria Goleştilor. Istoria culturii şi civilizaţiei româneşti, precum şi o secţiune cu tema: Personalităţi din familia Golescu, susţinută de liceeni de la Colegiul Naţional „Zinca Golescu”, din Piteşti.

La eveniment vor participa aproximativ 120 de specialişti din ţară, din domeniul muzeologiei şi etnografiei, academicieni, cercetători şi profesori universitari din cadrul Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Siseşti”, de la universităţi din Piteşti, Bucureşti, Oradea, precum şi reprezentanţi ai Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Cultural.

Lucrările participanţilor vor fi publicate în Revista de Studii şi Comunicări Ştiinţifice MUSEUM X şi în volumul ASER IV.

Deschiderea manifestării va avea loc la orele 10 30, în Piteşti, la Biblioteca Judeţeană Argeş.

Vă aşteptăm!

Biroul de Presă al Muzeului Viticulturii

şi Pomiculturii-Goleşti

cercet. şt. Andreea Şchiopu-Pally

 

Prezentarea muzeului în evidenţa CIMEC

Alexandria: expoziţii la Muzeul Judeţean Teleorman

La început de an şcolar, Muzeul Judeţean Teleorman vine în întâmpinarea elevilor şi a cadrelor didactice cu o nouă ofertă expoziţională .

Alături de cele două expoziţii permanente – Aspecte etnografice ale satului teleormanean şi Colectivizarea în Teleorman. Rezistenţă şi acceptare forţată – pot fi vizitate, în această perioada, şi cinci expoziţii temporare : Omul şi uneltele sale în preistorie ( deschisă până pe data de 16 octombrie 2009) , Bunicii noştri de la sat (din colecţia Asociaţiei Cultural-Artistice „Liviu Vasilică”- deschisă până la sfârşitul acestui an), Repere ale istoriei pompierilor români (organizată de Muzeul Naţional al Pompierilor – deschisă până pe data de 21 septembrie 2009), Oraşe dunărene din România şi Bulgaria ( organizată de Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Teleorman – deschisă până pe data de 25 septembrie 2009), Exponatul Lunii ( Zeiţa de la Vităneşti).

 

De asemenea, pe tot parcursul anului, vor fi deschise şi alte expoziţii temporare de arheologie şi foto-documentare, iar ciclul expoziţional Exponatul Lunii va contiuna cu prezentarea unor noi obiecte de o importanţă deosebită aflate în patrimoniul instituţiei.

Pentru acest an şcolar, a fost stabilită şi o Zi a Porţilor Deschise. Astfel, în prima zi de vineri a fiecărei luni, toţi şcolarii pot vizita gratuit expoziţiile muzeului.

Tot în scopul atragerii elevilor la muzeu va fi păstrat şi promovat „sistemul de abonamente”, prin care pot fi vizitate expoziţiile organizate de către Muzeul Judeţean Teleorman pe parcursul unui an şcolar. Costul unui abonament este de 6 RON.

Corina Iordan
Biroul de Presa

Prezentarea muzeului în evidenţa CIMEC

Vălenii de Munte: serata muzeală “Viața și activitatea lui Gheorghe Cernea, etnograf și folclorist”

Muzeul memorial “Nicolae Iorga” din Vălenii de Munte, str. George Enescu, nr. 3, tel.: 0244/ 28.08.61, secție a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova, organizează în data de 15 august 2009, orele 1800, în cadrul celei de a 101-a ediții a cursurilor de vară a Universității Populare Nicolae Iorga, serata muzeală „Viața și activitatea lui Gheorghe Cernea, etnograf și folclorist, participant la cursurile Universității Populare  Nicolae Iorga”.

Prezintă dr. Ion George Andron, cercetător științific gradul III- Muzeul de Etnografie Brașov.

Biroul imagine, comunicare, pedagogie muzeală

referent Raluca Pavel

Prezentarea muzeului în evidenţa CIMEC

Sibiu: Hramul Bisericii din Dretea şi vernisarea unor monumente de Rusalii

Duminică, 7 iunie 2009

Zi de sărbătoare în Muzeul în Aer Liber din Dumbrava Sibiului

Sărbătoarea de Rusalii, Pogorârea Sfântului Duh, duminică 7 iunie 2009, aduce o mare bucurie în lumea satului din Muzeul în Aer Liber din Dumbrava Sibiului, când, începând cu ora 10, se sărbătoreşte hramul Bisericii strămutată din satul Dretea, comuna Mănăstireni, judeţul Cluj.

Tot în această zi, după sărbătorirea hramului Bisericii din Dretea, la orele 12,00, vor avea loc vernisaje ale noilor monumente reconstruite în muzeu: o fierărie din Fundu Moldovei, judeţul Suceava, o cramă monocelulară din Pisteştii din Deal şi o pivniţă de la Bălăneşti, ambele din judeţul Gorj.

Vă invităm să luaţi parte la aceste importante sărbători din viaţa spirituală şi culturală a Muzeului în Aer Liber, alături de comunităţile din sânul cărora s-au adus aceste monumente.

79 G Biserica din lemn Pogorârea Sfântului Duh, Dretea, judeţul Cluj

 

Biserica din lemn cu hramul Pogorârea Sfântului Duh este originară din satul Dretea, comuna Mănăstireni, judeţul Cluj, zona etnografică Dealurile Clujului, subzona depresiunii Călăţele. Monumentul istoric, menţionat în lista Monumentelor Istorice din anul 1954, era plasat in situ pe un deal care domină aşezarea dinspre nord, deasupra gospodăriilor din sat, în mijlocul cimitirului.

Construcţia bisericii a fost datată, în anul 1672, după o inscripţie pe o Evanghelie făcută în data de 8 mai 1903, de preotul Ioan Leheny: “Sfânta biserică din Dretea, precum am aflat scris într-un Orologiu vechi s-au edificat în anul 1672, fiind preot Popa Mihai”.

Planimetric, biserica respectă planul tradiţional cu prispă deschisă, mărginită de stâlpi nedecoraţi, pronaosul (din care se urcă pe o scară în podul bisericii şi de aici în turnul clopotniţei) şi naosul cu absida altarului, în formă de patrulater neregulat.

Calităţile arhitecturale ale edificiului stau mărturie pentru măiestria şi ingeniozitatea meşterilor constructori ţărani, care au ridicat biserica folosind doar barda şi securea, lucru extrem de rar întâlnit la alte biserici din lemn, ceea ce îi conferă o valoare deosebită. La arhaismul tehnicii constructive se adaugă, paradoxal, deschiderea spre noutatea formei arhitecturale, biserica prezentând influenţe stilistice aulice, prin cupola tronconică de inspiraţie gotică, specifică construcţiilor similare edificate în piatră, care acoperă absida-altarul.

Biserica se remarcă prin forma deosebită a altarului (poligon din şase laturi dispuse neregulat), prin masivitatea tălpilor (10 m lungime, 50 cm lăţime, 20 cm grosime), prin tehnica de construcţie (bârne încheiate în coadă de rândunică, utilizându-se la fixarea elementelor constructive, cuie mari din lemn de stejar) şi prin forma neobişnuită a turnului încheiat în furci având prisma de secţiune trapezoidală şi nu dreptunghiulară, dispunerea excentrică cu 25 cm spre N şi nu central (ca la marea majoritate a bisericilor din lemn).

Turla se înalţă la 8 m deasupra unui acoperiş zvelt, unitar, care adăposteşte prispa simplă cu stâlpişori şi pereţi, dispuşi pe tălpi masive, ale căror bârne se încheie, în părţile superioare, în console. Simplitatea şi masivitatea se împletesc într-un ansamblu arhitectonic de dimensiuni mici spre mediu, singura piesă, deosebit de frumoasă, care prezintă un plus de decoraţie sculpturală fiind portalul uşii de la intrare.

Pictura este realizată (cu excepţia iconostasului pictat pe pânză, în anul 1742) în anul 1672, direct pe bârnele de lemn şi pe scândurile care acoperă tavanul pronaosului, bolta naosului şi cupola altarului, în tehnica tempera, incredibil de bine conservată şi de o excepţională valoare artistică.

Construită într-o perioadă în care majoritatea populaţiei săteşti nu ştia carte, iar limba liturgică era slavona, biserica a fost zugrăvită pe înţelesul populaţiei satului. Prezentă pe toată suprafaţa interioară a bisericii, tematizând fiecare spaţiu, a fost pe bună dreptate considerată Biblia în imagini a omului de rând, modul de tratare a scenelor şi personajelor sfinte de către zugravii populari influenţând, adesea, profund, mentalul şi imaginaţia ţăranilor.

Zugravii anonimi au pictat la Dretea conform Erminiei ecleziastice întâlnită în toate bisericile ţărăneşti din lemn.

Pronaosul, spaţiul destinat femeilor, prezintă teme cu personaje eminamente feminine: pe peretele de vest sunt înfăţişate Sfintele Muceniţe, pe peretele de nord, Sfintele Fecioare (mironosiţele, Maria Magdalena, Marta, Maria, Ioana, Salomeia şi Ana), iar pe peretele despărţitor dintre pronaos şi naos, în stânga intrării, Învierea lui Iisus, în dreapta intrării trei sfinte femei. Tavanul prezintă o temă arhaică, Bolta înstelată cu soarele şi luna, numită de cercetătorii fenomenului, creştinism cosmic.

În nava principală a naosului se disting patru registre principale. Primul registru, pictat pe semicalotă, prezintă episoade din Geneză: Crearea Evei, Păcatul strămoşesc şi Alungarea din Rai. În stânga intrării apar Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, iar în dreapta, Sfinţii doctori fără de arginţi, Cosma şi Damian. Al doilea registru, ilustrat pe fiecare arc al boltei, prezintă frize ale Sfinţilor Mucenici Militari, care încadrează medalioane cu scene din ciclul hristologic al Săptămânii Patimilor: Spălarea picioarelor ucenicilor, Sărutarea lui Iuda, Iisus la Ana, Iisus la Caiafa, Iisus la Pilat, Iisus la Irod, Batjocurirea lui Iisus, Drumul Crucii. Pe culmea boltei, în cadrul registrului al treilea , sunt redate în medalion personajele care conduc cerurile şi întreaga creaţie: Sfânta Treime, Maica Domnului cu pruncul Iisus, Sfinţii Heruvimi. Catapeteasma, piesa cea mai valoroasă a decoraţiei pictate, se remarcă prin realizarea stilistică deosebită a scenelor, Răstignirea şi Friza Apostolilor, având în centru scena Deisis. Inscripţia este pictată în partea stângă a iconostasului, datând decoraţia şi având ca text: “Acest fruntariu svuntu l-au răscumnărat Nistor Gheorghe cu feciorii, cu Gherman şi Nistor şi cu Gavrilă şi cu gazda lor Maria Pătrului, pomeniri loru pomenire veci pomenire loru, anul de la Christos 1742 “.

Altarul are o scenografie determinată de funcţionalitatea spaţiului, aici fiind figurate, pe pereţii absidei, scene ca Euharistia, Jertfa lui Isac şi Teoria Sfinţilor ierarhi (Sfântul Arhidiacon Ştefan, Sfântul Ioan Gură de Aur, SfântulVasile cel Mare), iar pe cele şapte laturi ale cupolei de formă neregulată, Sfinţii arhangheli şi îngeri, Sfinţii prooroci, Maica Domnului în glorie, Liturghia Îngerească. Iisus în glorie şi Sfânta Treime, în centrul cupolei .

Biserica a fost demontată (octombrie 2003) şi reconstruită în muzeu (mai-august 2004) de unul dintre cei mai mari meşteri restauratori de biserici ai zilelelor noastre, Gavrilă Hotico, originar din comuna Ieud, judeţul Maramureş, reprezentând a treia generaţie de meşteri, cu o activitate prodigioasă în domeniul restaurării bisericilor din lemn (peste 60 de biserici restaurate, 9 construite şi 12 strămutate), din familia Hotico.

Finalizările lucrărilor de reconstrucţie şi restaurare au avut loc în cursul anului 2004 (în ceea ce priveşte recontrucţia) şi în anul 2006 (când s-au finalizat lucrările de restaurare ale picturii), fiind sfiinţită de un sobor de preoţi conduşi de Î.P.S Laurenţiu Streza, avându-l ca invitat pe Î.P.S Bartolomeu Anania.

Biserica din lemn Pogorârea Sfântului Duh, din Dretea este considerată una dintre cele mai frumoase (prin pictura sa) biserici din lemn din România, o adevărată Capelă sixtină, fiindu-i redată funcţia slujitoare, cultică, prin slujbele duminicale sau speciale, ocazionate de obiceiurile şi sărbătorile tradiţionale de peste an. Prin aşezarea sa în inima satului olarilor din muzeu, ea a redevenit acel axis mundi, centrând întreg universul satului românesc de odinioară.

(extras din Catalogul Muzeului Civilizatiei Populare Traditionale ASTRADumbrava Sibiului –, Sibiu, Editura ASTRA Museum, 2008)

Braşov: Moare din Ohaba – o tradiţie încă vie

MOARA DIN OHABA – O TRADIŢIE ÎNCĂ VIE

Ultimele instalaţii hidraulice ţărăneşti din Ţara Făgăraşului

Economia tradiţională a satelor româneşti era bazată pe cultivarea plantelor şi creşterea animalelor, iar materiile prime obţinute necesitau lucrări de prelucrare cu un mare consum de energie. O serie de tehnologii, utilizând forţa fizică, animală, hidraulică sau eoliană, au avut o răspândire quasi-generală în lumea satului european şi românesc.

Ţara Făgăraşului este străbătută de o reţea bogată de văi care au fost folosite ca sursă de energie pentru acţionarea unor instalaţii tehnice populare. Conscripţia austriacă din 1721 consemnează existenţa a 64 de mori iar statisticile din perioada interbelică înregistrează 128 de mori hidraulice. Practic, în fiecare sat funcţiona cel puţin o moară de apă (uneori două şi chiar trei), una sau două dârste de prelucrat ţesături groase din lână, joagăre de tăiat buşteni, oloiniţe şi cazane de rachiu.

În a doua jumătate a secolului XX numărul instalaţiilor hidraulice se reduce accentuat. Morile rămase în funcţiune abandonează agregatele tradiţionale din lemn şi adoptă roţi metalice şi curele, astfel încât o singură roată de apă să acţioneze mai multe pietre de măcinare şi celelalte agregate.

Aparent toate morile seamănă una cu alta dar în realitate nu există două la fel, ele diferenţiindu-se prin organizarea spaţiului interior, numărul şi amplasamentul pietrelor şi al celorlalte dotări. Dând dovadă de o remarcabilă creativitate şi inventivitate, fiecare morar a adaptat principiile generale de funcţionare la particularităţile morii sale, conferindu-i o originalitate inconfundabilă.

Pentru obţinerea unei făini de calitate, aproape toate morile au fost dotate cu pietre de moară produse în carierele franceze de renume european La Ferté sous Jouarre.

Expoziţia de faţă prezintă ultimele instalaţii hidraulice ţărăneşti găsite în teren, cinci mori de apă şi un joagăr, din păcate acestea funcţionând tot mai rar. Vechea societate rurală este înlocuită cu societatea de consum, care tinde să se generalizeze.

Muzeul de Etnografie Braşov s-a implicat în salvarea unui complex de prelucrare a ţesăturilor groase din lână din comuna Lisa în cadrul unui proiect UE finanţat de Consiliul Judeţean Braşov şi Regione Piemonte – Italia, finalizat în anul 2003, care este o reuşită ştiinţifică, managerială şi turistică notabilă.

Un alt proiect privind conservarea, salvarea morii şi a joagărului din Ohaba, a fost iniţiat de muzeu, dar până în prezent nu s-a reuşit finalizarea lui.

Expoziţia este un semnal către proprietari, autorităţile locale şi regionale, instituţiile abilitate cu protecţia monumentelor şi ONG-uri, pentru identificarea unor soluţii viabile de salvare a acestor ultime instalaţii ţărăneşti hidraulice, care fac parte din patrimoniul tehnic tradiţional din România.

Director

Dr.Ligia Fulga

Cercetator

Dr. Ioan George Andron

Tulcea: Sărbătoare Paştelui la Muzeul de Etnografie şi Artă Populară

„SĂRBĂTOAREA PAŞTELUI” LA MUZEUL DE ETNOGRAFIE ŞI ARTĂ POPULARĂ – TULCEA

În data de 9 aprilie 2009, ora 11, Muzeul de Etnografie şi Artă Populară din cadrul Institutului de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea vernisează expoziţia temporară „SĂRBĂTOAREA PAŞTELUI”. La eveniment participă Corul Seminarului Teologic Liceal Ortodox Sf. Ioan Casian Tulcea.

Expoziţia prezintă obiceiuri şi tradiţii laice (Ziua Cucului, Lăzărelul, Caloianul, Paparuda), sărbători religioase (Buna Vestire, Floriile, Învierea Domnului, Paştele Blajinilor, Izvorul Tămăduirii) legate de marea sărbătoare creştină. Este expus pentru prima dată un Calendar Creştin Ortodox din anul 1924.

Pentru informaţii suplimentare vă puteţi adresa Serviciului Relaţii Publice, Educaţie şi Management Cultural din cadrul Institutului de Cercetări Eco-Muzeale (tel/fax. 0340 10.56.53) sau direct la sediul Muzeului de Etnografie şi Artă Populară (tel. 0240 / 51.62.04).

Serviciul de Relatii Publice-ICEM

INSTITUTUL DE CERCETĂRI ECO-MUZEALE TULCEA

Director

Dr. FLORIN GEORGE TOPOLEANU

Brasov: VERNISAJ la Muzeul de Etnografie

MUZEUL de ETNOGRAFIE BRASOV

are placerea de a va invita la vernisajul expozitiei:

Plugarul la Vad

– un obicei agrar de fertilitate care va avea loc în data de 17 martie 2009, ora 12, la sediul muzeului din Brasov, Bd. Eroilor, nr. 21A

Director

Dr. Ligia Fulga

Alexandria: Redeschiderea expoziţiei “Aspecte etnografice teleormănene”

Muzeul Judeţean Teleorman va redeschide miercuri, 17 decembrie 2008, ora 12.00, expoziţia de bază – „Aspecte etnografice teleormănene”. Începând din această săptămână, aceasta va fi prezentată publicului într-o nouă înfăţişare.
Specialiştii Secţiei de Etnografie a Muzeului Judeţean Teleorman şi-au propus să reactualizeze expoziţia de bază de etnografie  având în vedere că aceasta a fost realizată cu 8 ani în urmă. Astfel, cei care vor trece pragul expoziţiei vor putea vedea şi admira, de azi înainte, noi obiecte de patrimoniu scoase din depozitele muzeului şi expuse într-un cadru  îmbogăţit cu noi imagini şi panouri explicative.
Cu ocazia redeschiderii secţiei de etnografie va fi vernisată şi expoziţia de costum popular „ Bunicii din satul nostru”,  expoziţie realizată în colaborare cu Asociaţia Cultural-Artistică „Liviu Vasilică”.

Corina Iordan
Biroul de Presă

 

Rupea: redeschiderea muzeului etnografic – vineri 14 noiembrie 2008

O instituţie culturală îşi redeschide porţile; este vorba de Muzeul Etnografic „Gheorghe Cernea” din Rupea, filială a Muzeului de Etnografie din Braşov.
După ani de absenţă din spaţiul cultural al Judeţului Braşov şi din viaţa Oraşului Rupea, timp în care au avut loc reparaţii capitale şi amenajări, muzeul se prezintă într-o concepţie modernă, beneficiind de dotări muzeistice de actualitate.
Din punct de vedere tematic, expoziţia din întregul muzeu este o sinteză sugestivă a specificului etnografic al zonei Rupea, fiind ilustrată în special viaţa de altădată a românilor, saşilor şi maghiarilor care au convieţuit aici de secole.
Redeschiderea Muzeului Etnografic Rupea va avea loc în ziua de 14 noiembrie 2008, la ora 13 la sediul său din Oraşul Rupea, B-dul Republicii Nr.191.

DIRECTOR
Dr.Ligia Fulga