Alexandria: Noaptea muzeelor la Muzeul Judeţean Teleorman

Sâmbătă , 15 mai 2010, de la apusul soarelui şi până după miezul nopţii, alexăndrenii, şi nu numai, sunt aşteptaţi la Muzeul Judeţean Teleorman pentru a petrece o deosebită seară cultural – artistică .

Sub genericul „O noapte de neuitat la Muzeul Judeţean Teleorman” , instituţia muzeală din Alexandria sărbătoreşte a VI-a ediţie a Nopţii Muzeelor print-o varietate de manifestări.

Pentru cei pasionaţi de etnografie, restaurare hârtie şi arheologie vor fi organizate în laboratoarele şi în curtea muzeului ateliere experimentale unde, pe parcusul a două ore, specialiştii instituţiei vor da explicaţii şi vor face demonstraţii de desfăşurare a unor obiceiuri străvechi, de restaurare hârtie şi ceramică , de folosire a unor unelte preistorice, participanţilor dându-li-se şansa de a se implica în mod direct .

Pentru iubitorii de expoziţii şi de colecţii, Muzeul Judeţean Teleorman va deschide gratuit porţile celor două expoziţii permanente – Aspecte etnografice ale satului teleormanean şi Colectivizarea în Teleorman. Rezistenţă şi acceptare forţată – şi a celor patru expoziţii temporare – Cuiburi şi ouă (din colecţia Secţiei de Ştiinţele Naturii a Muzeului Judeţean Argeş ), Omul şi natura ( expozitie de fotografie a artiştilor fotografi bulgari Yana si Plamen Barakov), Valori ale patrimoniului arheologic teleormanean , Exponatul lunii ( Placă stradală ).

Continue reading “Alexandria: Noaptea muzeelor la Muzeul Judeţean Teleorman”

Alexandria: Muzeul Judeţean Teleorman – Exponatul lunii februarie – Sucala

Muzeul Judeţean Teleorman vă invită marţi, 2 februarie 2010, ora 11.00, la inaugurarea EXPONATULUI LUNII FEBRUARIE..

Întrucât este iarnă, iar în lumea satului teleormănean tradiţional femeile se îndeletnicesc în această perioadă cu meşteşugurile casnice ţărăneşti, Muzeul Judeţean Teleorman a ales să prezinte publicului, pentru luna februarie 2010, un obiect specific : SUCALA.

 

SUCALA este o piesă ce face parte din categoria uneltelor folosite cândva în industria casnică textilă, reprezentată de tors şi tesut.

Torsul şi ţesutul sunt cunoscute ca meşteşuguri ţărăneşti care cu timpul au devenit meserii de sine stătătoare pe temelia cărora s-a dezvoltat munca prestată la domiciliu. Ţesutul şi cusutul se făceau în familie şi erau îndeletniciri de bază ale femeii române. De la piesele de port cotidian la cele de sărbătoare şi până la textilele care îmbrăcau locuinţa, totul era lucrat de mâinile harnice ale femeii române de la sat.

Instumentele folosite la prelucrarea – confecţionarea ţesăturilor erau şi mai sunt încă prezente în fiecare gospodărie : dăracul cu piepteni, furca şi fusul, vârtelniţa, sucala, războiul de ţesut. Cu ajutorul acestora sunt prelucrate fibrele vegetale ( inul, cânepa, bumbacul) şi animale ( lâna, părul de capră, borangicul-mătasea naturală ).

SUCALA ( ceacrâc, cicric ) se foloseşte pentru a depăna pe ţevi firul pentru războiul de ţesut. Ea se compune dintr-un fus cu roată la un capăt pe care se aşează „ţevile” pentru depănat, montat în poziţie orizontală, pe două picioare verticale fixate într-o talpă. Prin învârtirea roţii cu mâna, firul de pe vârtelniţă se deapănă pe ţevi care sunt introduse în suveică, suveică ce va fi trecută apoi printre firele urzelii obţinând ţesătura propriu-zisă.

 

SUCALA, ce face obiectul Exponatului Lunii Februarie, aparţine Muzeului Judeţean Teleorman, datează din perioada 1925-1950 şi provine din comuna Smârdioasa a judeţului nostru.

Corina Iordan

Biroul de Presa

Prezentarea muzeului în evidenţa CIMEC

Alexandria: exponatului lunii octombrie – storcătorul de struguri

Muzeul Judeţean Teleorman vă invită vineri, 2 octombrie 2009, ora 11.00 , la inaugurarea EXPONATULUI LUNII OCTOMBRIE..

Întrucât este toamnă şi este vremea vinului , Muzeul Judeţean Teleorman a ales să prezinte publicului, pentru perioada 1 – 31 octombrie, un obiect specific : STORCĂTORUL DE STRUGURI .

 

Ocupaţie de străveche tradiţie, viticultura a ocupat un loc important în economia tradiţională a Teleormanului. Viile se plantau pe câmp, pe coaste, pe dealuri, până la 150-200 m altitudine. Muncile începeau primăvara, cu dezgropatul viilor şi se încheiau toamna târziu, cu îngropatul lor. Între drezgropatul şi culesul viei se eşalonau tăiatul, legatul, săpatul, stropitul şi tăiatul corzilor. La sfârşitul lunii septembrie – începutul lui octombrie începea culesul strugurilor, proprietarii podgoriilor făcând din aceasta o adevărată sărbătoare. Strugurii erau culeşi în coşuri împletite din nuiele, în găleţi, sau căldări şi deşertaţi în vase mari : putini, linuri sau jgheaburi. Pentru a fi zdrobiţi se folosea strocătorul de lemn şi mai târziu cel cu tambururi metalici care dădea randament mai mare.

Odinioară, culesul strugurilor reprezenta un bun prilej de socializare. Oamenii se strângeau în clacă şi totul se termina cu dansuri şi strigături. Bătrânii povestesc că, în “tinereţile” lor, toată lumea aştepta această zi. Culesul viei nu intra în categoria muncilor istovitoare. Toată lumea se înţelegea asupra unei zile pentru a culege strugurii. În serile culesului, se faceau focuri din viţă uscată, în jurul cărora culegătorii petreceau cu mâncare, băutură şi muzicanţi.

 

STORCĂTORUL DE STRUGURI ce face obiectul Exponatului Lunii Octombrie aparţine Muzeului Judeţean Teleorman, datează din perioada 1951-1975 şi provine din comuna Izvoarele a judeţului nostru. Este în întregime lucrat din lemn de către meşteri tâmplari şi se folosea la zdrobit şi presat strugurii.

Biroul de Presă

Corina Iordan

Prezentarea muzeului în evidenţa CIMEC

Vităneşti: Ziua Porţilor Deschise – Şantierul arheologic Vităneşti, jud. Teleorman

Joi, 30 iulie 2009, începând cu orele 10.00, pe şantierul arheologic Vităneşti, jud. Teleorman va avea loc Ziua Porţilor Deschise, aflată anul acesta la cea de-a patra ediţie.

Cu această ocazie, cei interesaţi pot vedea unele din cele mai interesante descoperiri din campania de anul acesta, iar membrii colectivului de cercetare vor oferi informaţii legate de cercetările în desfăşurare. În aşezarea de la Vităneşti-Măgurice cercetările au început în anul 1993. În acest sit sunt cercetate vestigiile unei aşezări de acum cca. 6.000 de ani.

Până acum au fost scoase la lumină resturile unor locuinţe cu un bogat inventar arheologic, printre care amintim piese de excepţie cum ar fi un vas antropomorf şi un mic pandantiv din aur, care reprezintă unul dintre primele obiecte din acest metal descoperit pe teritoriul României.

Cercetările se desfăşoară în cadrul proiectului “Începuturile civilizaţiei europene. Neo-eneoliticul la Dunărea de Jos” al cărui obiectiv principal este cunoaşterea societăţii umane din sudul României între mileniile VI-IV î. Chr. Proiectul cuprinde mai multe situri arheologice din Sudul României, iar la nivel instituţional reprezintă o colaborare dintre Muzeul Naţional de Istorie a României, Muzeul Judeţean Teleorman, Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova, Muzeul Judeţean Buzău şi Muzeul Romanaţiului – Caracal.

Muzeul Naţional de Istorie a României

Departamentul Educaţie – Relaţii Publice: tel. 021. 315.82.07 int. 1008, e-mail: edpr@mnir.ro

Persoană de contact: Katia Moldoveanu

Muzeul Judeţean Teleorman

Relaţii Publice: tel. 0247-314761, email: muzjudteleorman@yahoo.com

Persoană de contact: Corina Iordan

Prezentarea muzeului MNIR în evidenţa CIMEC

Prezentarea muzeului MJIT în evidenţa CIMEC

Alexandria: Simpozion 9 mai

Muzeul-Judetean-Teleorman

Muzeul Judeţean Teleorman în colaborare cu Direcţia Judeţeană Teleorman a Arhivelor Naţionale organizează joi, 7 mai 2009, ora 12.00, manifestarea 9 mai – de la independenţă la integrarea europeană.

În cadrul manifestării vor fi susţinute următoarele comunicări :

  • Medici francezi în Războiul de IndependenţăCătălin Borţun, Muzeul Judeţean Teleorman
  • Contribuţia teleormănenilor la cucerirea independenţei de stat a României din anii 1877-1878Gheorghe Stoican, Direcţia Judeţeană Teleorman a Arhivelor Naţionale
  • Ziua Regalităţii şi a IndependenţeiSteluţa Pătraşcu, Muzeul Judeţean Teleorman
  • România şi integrarea europeanăCătălin Zarzără, Direcţia Judeţeană Teleorman a Arhivelor Naţionale.

Biroul de Presă

Alexandria: Exponatul Lunii Mai: “Inelul de la Măgura”

Muzeul Judeţean Teleorman vă invită marţi, 5 mai 2009, ora 11.30, la inaugurarea Exponatului Lunii Mai: „Inelul de la Măgura”

Obiectul este o piesă de podoabă ce face parte, alături de trei denari romani republicani, dintr-un tezaur descoperit la Măgura, jud. Teleorman. Piesele au fost descoperite de către Alexandrina şi Costel Istrate, locuitori ai comunei, pe proprietatea acestora aflată pe Valea Vâlcului, cu ocazia desfăşurării unor munci agricole şi donate ulterior muzeului. Cele trei monede au fost descoperite în anul 2005, iar piesa de podoabă în anul 2006. Cercetările efectuate la faţa loculului nu au condus la identificarea altor obiecte arheologice.

Inelul, confecţionat din argint, este de tip plurispiralic, alcătuit din patru spirale şi jumătate şi este realizat dintr-o bară cu secţiunea rotundă, care se aplatizează spre cele două extremităţi. Pe suprafaţa exterioară a acesteia pornesc, spre fiecare dintre cele două capete, câte cinci palmete frunziforme obţinute prin ştanţare. Prima palmetă, dinspre tijă, este mai mică iar celelalte patru sunt egale. La unele dintre palmete este vizibilă o anumită stângăcie în execuţie, fapt datorat deplasării ştanţei în momentul imprimării. Extremităţile spirelei au ca terminaţie câte un cap de şarpe, de formă prismatică, redat într-un mod stilizat. Piesa, în greutate de 6,65 g, are diametrul maxim de 2,2 cm, lungimea de 1,9 cm şi lungimea desfăşurată a spiralei de 30,8 cm.

Inelul plurispiralic descoperit la Măgura prezintă unele analogii cu piesele de la Bălăneşti şi Sprâncenata, jud. Olt sau Popeşti, jud. Giurgiu. Mult mai aproape în ceea ce priveşte forma şi decorul, dar păstrând proporţiile în ceea ce priveşte dimensiunile, piesa prezentată se aseamănă cu braţările plurispiralice cunoscute în lumea geto-dacă. De altfel, acest tip de inel este considerat, după unele opinii, a fi reprezentarea miniaturală a braţării plurispiralice. Analogiile decorului, în formă de palmete, realizat prin ştanţare, dar şi a terminaţiilor verigilor, respectiv cu protome în formă de cap de şarpe, sunt evidente în cazul brăţărilor descoperite în vestul Munteniei, la Bălăneşti, jud. Olt şi Rociu, jud. Argeş. Decorul este asemănător şi cu cel întâlnit la binecunoscutele brăţări plurispiralice de aur „descoperite” de braconieri în zona Sarmizegetusa Regia.

Alături de inelul plurispiralic au fost descoperiţi şi trei denari romani republicani. Monedele sunt eşalonate pe perioada anilor 148-106 î.Hr. şi constituie un element important în datarea tezaurului. Tezaurele mixte, de tipul celui de la Măgura, în care se regăsesc monede şi diferite obiecte de podoabă, sunt semnalate pe întreg teritoriul fostei Dacii şi sunt datate în perioada sec. II-I î.Hr. Prin urmare, se poate aprecia că tezaurul de la Măgura a fost îngropat la o dată ulterioară anului 106 î.Hr., anul de emitere al ultimei monede şi poate fi datat pe parcursul sec. I î.Hr.

În ceea ce priveşte locuirile omeneşti din acea perioadă poate fi amintit faptul că acestea au fost identificate, în diferite împrejurări, atât la nord, cât şi la sud de comună. Astfel, la Măgura-Bran se găseşte o aşezare geto-dacă ce suprapune niveluri eneolitice şi din epoca bronzului de pe un binecunoscut tell aflat în lunca pârâului Clăniţa, pe un martor de eroziune al terasei estice. Aşezarea se află la aproximativ 800 m vest – sud-vest de locul de provenienţă al tezaurului. O altă aşezare este situată intrarea în satul vecin, Guruieni, pe terasa dreaptă, vestică, a pârâului Clăniţa, la aproximativ 1 km nord-vest de Valea Vâlcului. Un al treilea punct cu descoperiri ce relevă existenţa unei locuiri de epocă geto-dacă se găseşte la Buduiasca, la sud-est de Măgura, pe terasa joasă a râului Teleorman, la circa 2,5 km sud de locul de provenienţă al tezaurului. În zona bazinului mijlociu al Teleormanului dar şi al râului Vedea, ca de altfel în tot sud-vestul Munteniei, se găsesc numeroase locuiri geto-dace databile în sec. II-I î.Hr., înregistrându-se o creştere spectaculoasă a acestora în raport cu perioadele anterioare.

În zonele învecinate au fost făcute mai multe descoperiri monetare. Pot fi amintite tezaurele de la Orbeasca de Sus, Poroschia şi Alexandria dar şi descoperirile de monede izolate de la Olteni, Orbeasca de Jos, Lăceni, Valea Părului şi Alexandria.

Tezaurul descoperit la Măgura poate fi înscris într-un contex mai larg al descoperirilor arheologice din zonă şi contribuie totodată la completarea imaginii generale a epocii geto-dace din Muntenia.

 

Biroul de Presă