#‪‎stamacasa‬: Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” va prezenta săptămânal câte un obiect cultural

Bluza unui sergent de stradă la Muzeul Militar

Dragi prieteni, deşi vremurile sunt potrivnice unei vizite prin expoziţiile şi colecţiile noastre, dorim să arătăm că nu ne predăm aşa uşor şi astfel vom lansa pe pagina noastră în fiecare săptămână un obiect sau o serie de obiecte ce poate nu au văzut lumina unei expoziţii de ceva vreme sau, poate chiar, niciodată.

Astăzi, cu ocazia sărbătorii creştineşti a Bunei Vestiri, este celebrată Ziua Poliţiei Române, zi ce este legată de înmânarea „steagului Agiei” de către Domnitorul Grigorie Dimitrie Ghika lui vel Aga Mitiţă Filipescu în anul 1822. Pentru cei mai puţin familiarizaţi cu terminologia de epocă, Agia era echivalentul Poliţiei Capitalei iar vel Aga, sau marele agă, era şeful acestei instituţii, având puteri demne un adevărat ministru al poliţiei. Drapelul în sine, ce, într-o vreme, a fost expus în muzeul nostru, este de culoare galben-crem, cu chenar de aur, având pe avers acvila principatului valah iar pe revers, icoana Bunei Vestiri, încadrată de elemente militare, aşa cum era practica drapelelor militare ale epocii respective. Redăm astfel două imagini, una cu aversul expus în vechiul muzeu, iar cealaltă, cu reversul, conformă cu desenul realizat de generalul Petre Vasiliu-Năsturel, unul din primii vexilologi români.

Dar nu despre aceasta dorim să vă vorbim în aceste rânduri. Cum Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” este păstrătorul tradiţiilor militare naţionale de prim rang, dorim acum să vă supunem atenţiei una dintre cele mai vechi uniforme de poliţie cunoscute în colecţiile publice, şi anume, o „bluză” de „sergent de stradă” model 1913, cu modificările ulterioare. Bluza, la momentul respectiv, definea vestonul ce se folosea în serviciul zilnic, spre deosebire de tunică, element ce se folosea la ceremonie sau numai anumite servicii. Sergenţii de stradă constituiau partea de ordine publică a poliţiei. Aceştia erau organizaţi în companii şi secţii şi aveau ca atribuţii principale menţinerea şi restabilirea ordinii publice, cât şi paza instituţiilor sau a altor obiective din spaţiul urban.

După cum putem vedea şi din imaginile ce însoţesc aceste rânduri, culoarea uniformei sergenţilor, din 1913, era castaniul închis sau „havan”, aşa cum se definea la momentul respectiv. Croiul era similar cu bluzele de campanie adoptate de către armată în anul 1912, cu buzunare ascunse şi capace acoladate iar nasturii erau la fel ascunşi. Deşi în regulamentul iniţial tresa de grad se afla la guler, putem să observăm că aceasta este purtată pe epoleţi, o adopţiune făcută în anii războiului. Galonul auriu de sergent, la fel ca cel din armată, care dă şi numele structurii, se poate astfel observa la umeri. Un ultim dar nu cel din urmă element de interes este urma insignei care se poate observa pe piept. Insigna era un oval de alamă cu numărul de serie, purtată ca însemn de serviciu.

Dr. Emil Boboescu