- This event has passed.
Aiud: exponatul lunii decembrie 2022 la Muzeul de Științele Naturii – ȚESTOASA DE MARE VERDE (Chelonia mydas)
20 decembrie, 2022 - 31 decembrie, 2022
EXPONATUL LUNII
ȚESTOASA DE MARE VERDE (Chelonia mydas)
Țestoasa de mare verde, cunoscută și sub denumirea de țestoasă verde, este o specie marină, de talie mare, din familia Cheloniidae fiind singura specie din genul Chelonia.
Are corpul acoperit de o carapace mare, în formă de lacrimă, de culoare măslinie până la negru și membrele asemănătoare unor vâsle.
Trăiește în mările tropicale și subtropicale din întreaga lume.
Numele comun se referă la țesutul adipos, de obicei verde, găsit sub carapace.
Adulții locuiesc de obicei în lagune puțin adânci, hrănindu-se cu diferite specii de iarbă marină. Juvenilii sunt carnivori, iar pe măsură ce se maturizează devin omnivori.
Țestoasele marine verzi au o rată de creștere relativ lentă din cauza valorii nutriționale scăzute a dietei lor.
Ca țestoase adulte, masculii se disting cu ușurință de femele prin faptul că au o coadă mai lungă (care se extinde vizibil dincolo de carapace) și gheare mai lungi pe membrele din față.
Ca și alte țestoase marine, țestoasele verzi migrează pe distanțe lungi între locurile de hrănire și plajele de incubație. Femelele se târăsc pe plaje, sapă cuiburi și depun ouă în timpul nopții, care eclozează după 2 luni.
Sexul țestoaselor este determinat de temperatura de incubație a cuibului. Locurile de cuibărire calde, peste 30 de grade Celsius, favorizează dezvoltarea femelelor, în timp ce locurile de cuibărit sub 30 de grade Celsius produc masculi. Și poziția oului în cuib determină sexul indivizilor: din ouăle poziționate în centru tind să eclozeze femele din cauza condițiilor mai calde din cuib.
Chelonia mydas este o specie pe cale de dispariție și este protejată împotriva exploatării în majoritatea țărilor. Este ilegal să fie colectate, rănite sau ucise. În plus, multe țări au legi pentru a proteja zonele de cuibărit. Cu toate acestea, țestoasele sunt încă în pericol din cauza activității umane. În unele țări, țestoasele și ouăle lor sunt încă vânate pentru hrană. Multe țestoase mor după ce au fost prinse în plasele de pescuit. În plus, dezvoltarea imobiliară provoacă adesea pierderea habitatului prin eliminarea plajelor de cuibărit.
În muzeul nostru poate fi observată în sala a 2-a, alături de alți reprezentanți ai reptilelor.