Arad: Expoziţie Klug la Sala Clio – vernisaj 2 septembrie

Cenaclul de Arta Plastica Ion Andreescu Arad impreuna cu Complexul Muzeal Arad are onoarea sa va invite la expozitia retrospectiva „Francisc Klug”. Vernisajul va avea loc marti, 2 septembrie 2009, ora 18, la Sala Clio a Complexului Muzeal Arad, Str. Horea nr. 10.

Francisc Klug a fost unul dintre fondatorii Cenaclului „Ion Andreescu” si a avut numeroase expozitii personale in tara si strainatate.

Va asteptam cu drag.

Scurtă biografie
Maestrul Francisc Klug s-a născut la 12 mai 1935, în Aradul Nou, într-o familie germană.

Printre mulţii prieteni ai copilăriei, trei s-au dovedit deosebit de importanţi pentru evoluţia sa artistică: Anton Eberwein, Adam Nicolae şi Constantin Mara, toţi trei ajunşi, peste ani nume de prestigiu în domeniul artelor plastice.

Studiile şcolare le-a început în localitatea natală, le-a continuat la Liceul „Aurel Vlaicu” din Arad, însă doar până în anul al doilea de studii, când este constrâns de situaţia economică a familiei să se angajeze ca strungar la Fabrica de strunguri din Arad. A continuat să picteze în timpul liber, stimulat şi de cercul prietenilor. La sfatul acestora, toţi trei ajunşi studenţi la Institutul de Arte Plastice Ioan Andreescu Bucureşti, a încercat în toamna lui 1956 să fie admis dar nu a reuşit. Era ultimul an în care admiterea se făcea pe baza înzestrării, fără bacalaureat, devenit apoi obligatoriu. A continuat să picteze şi în timpul serviciului militar, susţinut la Clubul Sportiv Steaua, în calitate de caiacist, pe lacul Snagov. Aici era vizitat frecvent de prietenii din copilărie, iar discuţiile alunecau firesc spre problemele de artă plastică. Deosebit de utile s-au dovedit vizitele lui Anton Eberwein, ajuns asistent universitar.

Revenit la Arad, a reocupat vechiul post de strungar şi s-a înscris la Şcoala Populară de Artă, la clasa profesor Soos Istvan, din anul 1962, până la decesul acestuia, în 1965. I-au urmat ca profesori Sofia Krzyzanowska, Valentin Stache şi Pavel Alaszu. Era prezent în expoziţii, alături de artiştii profesionişti, până în anul 1975, când, pentru obţinerea unei calificări superioare la locul de muncă a fost determinat să întrerupă preocupările artistice. A revenit în anul 1980, când s-a alăturat Cenaclului „Ioan Andreescu”, până în clipa de faţă, activând fidel.

Lucrările prezentate publicului arată o sensibilitate vie, sprijinită temeinic de echilibrul culorii şi desenului, având preferinţe pentru marile contraste de culoare.

Tematic, a realizat multe peisaje din natură, de semnalat cele de pe Mureş, de o frumuseţe romantică, îmbibată de tristeţe. În peisajele sale urbane, de inspiraţie arădeană, apar străzi şi case ieşind în lumina zorilor, sau scufundate în cea stinsă a amurgului, cu personaje puţine, estompate, aproape reduse la consistenţa unor umbre: sentimentul însingurării, al scurgerii implacabile a timpului, este dramatic şi autoritar dominant.

Dan Lăzărescu

Vocea criticii:

Predominante în prima perioadă, au fost peisajele, preferinţă conservată până azi. Chiar dacă pregătirea profesională şi viaţa de familie l-au îndepărtat câţiva ani de arta plastică, a revenit în faţa şevaletului împreună cu fiica sa.

La faţa locului, sunt realizate schiţe, finisate îngrijit în atelier.

Preferă culorile închise şi spune „N-aş renunţa la aceste culori, eu sunt o natură închisă, un introvertit”.

Are nevoie de mult timp pentru a închega o lucrare, este un perfecţionist, studiul cromatic este deosebit de dificil. Asemenea marilor nume ale picturii, poate picta cu ambele mâini.

William Totok

Arader Kurier, în Neue Banater Zeitung, 7 Nov. 1984

O lume idealizată, se prezintă în extrase în lucrările domniei sale. Pusta romantică, de mult uitată, este un element preferenţial. Împrejurimile săteşti sunt pline de nostalgie, ca şi interioarele de locuinţe.

Zolner

Arader Kurier, în Neue Banater Zeitung, 26 Sept. 1984

O singurătate sobră, adumbrită, însă nemărturisită, creatoare de individualitate artistică mai mult decât certă, ar fi o definiţie a pictorului Francisc Klug. Cel care, plastic, punctează efectul discret, mistic al luminii în întuneric. Sugestia unei epuizări existenţiale. Pentru domnul Klug clar-obscurul devine un atribut esenţial. Stăruinţa în clar-obscur, împrospătată mereu, poate fi consecinţa fugii constante de lumină, sau un mod de a defini lumea. În alte vremi, pictorul ar fi fost un Rembrandt arădean. Dominanta cromatică a maestrului îşi descoperă sursa în complementarele roşu-verde.

Psiholog al culorii, în portrete el simte personajul căruia vrea să-i dea viaţă. Lumina configurează umanul. Reculegerea detaşată, cu care omul acceptă damnaţiunea (Autoportret), este unul dintre posibilele manifestări ale lui Francisc Klug. Atmosfera, la prima vedere glacială, ascunde o căldură misterioasă. Pictorul sugerează un romantism nocturn al interioarelor, la graniţa cu realismul (dostoievschian).

Petru M. Haş

Adevărul de Arad, Joi 28 Oct. 1999

Pictura lui Francisc Klug îţi răscoleşte sufletul, mintea, te bulversează şi te aruncă în lumea tragicului şi a singurătăţii, e unic, iar filosofia vieţii lui este exprimată într-o creaţie originală şi unică în oraşul nostru.

A avut curajul să îmbine armonios în viziunea personală, lecţiile a doi maeştri: Rembrandt şi Corneliu Baba, unde lumina enigmatică şi personajele sunt sechestrate provizoriu de întuneric, creând o atmosferă lugubră, suprarealistă…e ca şi cum a-i coborî în adâncurile memoriei demolate de eşecurile, rateurile şi trădările vieţii.

Temele abordate sunt aceleaşi, prin vechimea lor au devenit obsesii de care nu va scăpa niciodată: boala, singurătatea, pragul critic al eternităţii, eternitatea ca formă de conservare şi exil dintr-o lume instabilă şi perversă. Culorile sunt rafinate, curate şi armonizate magistral, fără perversiunea culorilor complementare ce invită mereu la dispute inutile.

Portrete, oameni bătrâni, desfiguraţi de comedia lumii, a traseului parcurs, aflaţi într-o permanentă aşteptare a exilului final. Jocul vieţii se încheie şi nici o zeitate, fie păgână sau creştină, nici o minune nu mai poate salva nimic, orice ritual destinat amânării morţii este inutil, ridicol.

Totul e pustiu şi tragic, sufletele oamenilor sunt golite de conţinut, oamenii nu mai sunt oameni, au devenit nişte simple numere, într-o statistică a unui cimitir de periferie…cu toţii se pare, ne-am născut în zodia tragicului, pare să spună pictorul Francisc Klug, acest Martin Heidegger al picturii arădene.

Este inconfundabil, unicat în oraşul nostru, e genial de tragic, e sincer, nu minte, experienţa vieţii lui ne-o transmite nouă tuturor, prin culoare şi opere preţioase…

De fapt, opera maestrului nu e altceva decât un elogiu adus singurătăţii…Să fii singur, frumos, puternic şi talentat !

Viorel Oros

Viaţa arădeană, aug.2004

Adelina Stoenescu
Departamentul de Relatii Publice a Complexului Muzeal Arad
Office: +4 0257 281847
pr@museumarad.ro
www.museumarad.ro
Complexul Muzeal Arad este membru fondator al Retelei Nationale a Muzeelor din Romania
www.muzee.org

Prezentarea muzeului în evidenţa CIMEC