Baia Mare: exponatul lunii iunie la Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș: Cămașa tricolor din Țara Chioarului

Portul tradițional s-a dovedit, în timp, a fi o marcă spirituală a comunității, și nu doar o moștenire a nevoilor materiale ale societății. Acesta este parte integrantă a istoriei neamului românesc, constituind un valoros document artistic și social, ale cărui mesaje și coduri le transmitem generațiilor ce ne urmează. Și fiindcă în fiecare an, pe data de 24 iunie, celebrăm Ziua Universală a Iei, am selectat din lada de zestre, pentru privirile curioase ale publicului călător, o cămașă din Țara Chioarului care poartă cu sine mesajul unei creații artistice autentice.

Poate puțini știu faptul că în secolul al XIX-lea, în Țara Chioarului, în ornamentica pieselor vestimentare, se folosea exclusiv broderia cu fir alb. De altfel, albul, culoarea de bază a cămășii, reprezintă marca unificatoare a particularităților etnice, găsindu-și locul fie la începutul vieții, fie la finalul acesteia. În egală măsură, culoarea neagră a șorțului parcă reconstituie echilibrul celor două extremități ale vieții, reflectând simbolul principiului feminin, terestru, matern (în mitologie, marile zeițe ale fertilității, Isis, Cybele, Demetra, sunt negre, simbolizând teluricul).

Pe fond istoric, povestea cămășii tricolor își găsește începutul în activitățile ASTREI, care aveau rolul de a pregăti populația românească pentru înfăptuirea Unirii, iar una dintre ideile promovate în cadrul șezătorilor culturale era realizarea unui costum național. Astfel, în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, prin programul conceput de intelectualii ASTREI, care promovau autenticul și spiritul profund național, s-a produs o schimbare în cromatica pieselor vestimentare, prin introducerea, inițial, a culorilor roșu, galben și albastru.

Cămașa datează de la începutul secolului al XX-lea și a fost realizată într-o gospodărie din Buteasa, sat aparținător orașului Șomcuta Mare, făcând parte dintr-un ansamblu creat anume pentru formațiunile corale. Cămașa a fost țesută din pânză de casă, cânepă și bumbac, iar decorul s-a realizat din fire de bumbac roșu, galben și albastru. Creatoarea a reușit, folosind acul și mașina de cusut, să realizeze un complex motiv decorativ, pomul vieții. Simbol milenar, acesta reprezintă Axa Universului, fiind arborele care unește lumea terestră cu cea celestă. La baza pomului, pe cămașă, se regăsește cercul, simbol al echilibrului, care sugerează, în acest context, hora ce a unit întregul neam românesc la 1 Decembrie 1918. Alături de motivul pomului vieții, regăsit pe pieptul și umerii cămășii, se întâlnește un alt motiv primar, simbol al credinței ce îl însoțește pe țăranul român, din clipa nașterii și până la finalul vieții, crucea.

Nu trebuie să uităm că la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, această parte a țării aparținea încă Imperiului Austo-Ungar. Autoritățile vremii interziceau orice manifestare care ar fi putut trezi conștiința națională, printre care se număra și arborarea steagului românesc. Pentru a le aminti românilor de steagul lor, pentru a întări conștiința națională și mândria de a fi români, s-au găsit o sumedenie de subterfugii, între care se numără și decorul portului popular realizat în culorile tricolorului.

Folosirea celor trei culori atât de dragi sufletului românesc a reprezentat totodată primul pas înspre introducerea policromiei în decorul cămășilor din Țara Chioarului. Spiritul profund național emanat de frumusețea decorului acestei cămăși ne-a determinat să selectăm această cămașă pentru a fi expusă sub titulatura de „Obiect al lunii”, și astfel, vă invităm, dragi vizitatori, să ne treceți pragul pentru a o putea admira în expoziția permanentă a muzeului nostru.

Muzeograf Oana Teremtuș