Bistrița: Din darurile comuntății – piesa lunii iunie 2022 – inel de bronz, descoperit de Mihalca Ovidiu cu detectorul de metale pe raza comunei Cetate

Din fructuoasa colaborare cu prietenii noștri pasionați de arheologie, Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud dorește să vină în întâmpinarea dumneavoastră pentru următoarea perioadă, cu un proiect inițiat de colegul nostru, cercetător și arheolog, Dr. Radu Zăgreanu. Din dorința de a aduce un aport cunoașterii istoriei locale și nu numai, descoperirea de artefacte a devenit o pasiune pură pentru mulți dintre cei care ni le-au donat. În acest proiect, o contribuție importantă la restaurarea artefactelor a avut-o domnul Teodor Mihalca, expert Restaurare-Conservare metale, iar pentru desenarea profilelor acestora, Andreea Ilieș. Prima piesă prezentată este un inel de bronz, descoperit de Mihalca Ovidiu cu detectorul de metale pe raza comunei Cetate, zona Dealul Negru, jud. Bistrița-Năsăud, la circa 500 m distanță de cunoscuta Cabana de Vănătoare, în anul 2019. Dimensiunile piesei sunt următoarele: înălțimea= 2 cm, diametrul verigă = 1,9 cm, diametrul chaton = 2 cm. Inelul, este întreg, prezintă verigă ovală în secțiune, lățită spre capăt, chaton rotund, decor abstract două cercuri concentrice interioare cu un ochi în mijloc, celălalt cu linii paraelele, 4 „ochi” dispuși în chenare dreptunghiulare în formă de cruce, ultima linie redată zimțat. Un cerc exterior cuprinde întreg decorul. Veriga prezintă în zona chatonului linii dispuse în 90 de grade. Cercetările de teren efectuate ulterior nu au identificat alte urme arheologice, piesa fiind probabil pierdută accidental. Pe hărțile vechi (prima ridicare topografică iozefină, circa 1764) în zonă apare trecut un drum secundar de culme. Datarea inelului este una dificilă din cauza lipsei contextului clar al descoperirii. Astfel de inele, cu modele asemănătoare sunt cunoscute încă din sec. al XVI-lea, însă piesa aceasta pare a fi o piesă târzie – sfârșit de sec. al XVIII-lea (poate chiar după mijlocul sec. al XIX-lea). Faptul că este turnat, și nu compus din două elemente (verigă + montură decorată), și având „veriga”/inelul decorat, l-ar plasa cronologic atât de târziu. Datare prin analogie a decorului nu se poate face având în vedere că aceleași decoruri geometrice ori vegetal-geometrice au fost folosite din perioada romană până târziu în sec. al XIX-lea p. Chr. când se pare că sunt produse în masă și „vândute în târguri”.

Mulțumim colegului arheolog Sebastian Manolescu pentru ajutorul oferit în datarea artefactului !

Muzeograf,

Sofia Adriana Stancu