- Acest eveniment a trecut.
Brăila: Foto-expoziția „Capcane vegetale: Plantele insectivore” – deschisă în perioada ianuarie-martie 2020, la Muzeul Brăilei „Carol I” – Secția Științele Naturii (Parcul Monument)
23 ianuarie, 2020 - 13 martie, 2020
Muzeul Brăilei „Carol I” – Secția de Științele Naturii prezintă publicului vizitator, în perioada ianuarie-martie 2020, foto-expoziția intitulată „Capcane vegetale: Plantele insectivore”.
Numite de către Charles Darvin „cele mai minunate plante din lume”, plantele insectivore (carnivore) au stârnit dintotdeauna interesul oamenilor de știință sau, deopotrivă, al pasionaților de natură și de flori în special. Ce anume este special la aceste plante?
Spre deosebire de plantele verzi, care își prepară singure hrana cu ajutorul fotosintezei, plantele insectivore sunt nevoite să supraviețuiască printr-o strategie unică în lumea plantelor: capturarea insectelor. De ce au recurs ele la această strategie? Dacă dioxidul de carbon și energia solară necesare procesului de fotosinteză sunt elemente întâlnite pretutindeni și mereu sub aceeași formă, compoziția solului variază de la o regiune la alta, determinând uneori plantele să treacă la o serie de adaptări, pentru a-și asigura necesarul de substanțe nutritive.Sunt multe cazurile în care un element nutritiv esențial, și anume azotul, lipsește din sol. Acest fenomen se petrece de obicei în medii umede, prea acide, cum ar fi tinoavele, turbăriile, lacurile, bălțile sau apele lin curgătoare. De asemenea, aceste substraturi conțin cantități insuficiente și din alte săruri minerale, în special compușii de fosfor și potasiu.
Modalitățile de capturare a prăzilor sunt diferite (capcană plesnitoare, capcană adezivă, capcane sub forma unor urne (ulcioare) cu lichid ademenitor, capcane veziculare, capcana vârșă sau capcana gheară-de-crab), capcanele fiind, de fapt frunze sau flori transformate în organe pentru capturarea insectelor. De regulă acestea sunt viu colorate, iar unele emit mirosuri atractante sau produc nectar pentru a ademeni insectele.
Până în prezent au fost descoperite peste 600 de specii de plante carnivore, răspândite pe întreg globul și mai ales în țările calde, aparținând unui număr de 9 familii botanice. Cele mai multe dintre acestea fac parte dinfamiliile Droseraceae, Nepenthaceae și Bromeliaceae.
Și în țara noastrătrăiesc câteva specii de plante insectivore: prin tinoavele de munte crește roua-cerului (Drosera rotundifolia) sau iarba grasă – Pinguicula, gen reprezentat prin două specii –Pinguicula vulgarisși Pinguicula alpina. De asemenea, o altă plantăacvatică firavă, submersă, ce se ascunde prin Delta Dunării și în apele Lacului Snagov, e Aldrovanda vesiculosa.
Plantele insectivore suntspectaculoase nunumai pentru faptul că prind insecte în capcane. Forma lor neobișnuită și coloritulviu al florilor și frunzelor,dar și faptul că nu sunt pretențioase la condițiile de mediu, le face să poată fi cultivate ușor și în scop ornamental.
Speciile de plante insectivore sunt specii rare și, chiar dacă aceste plante sunt cultivate în scop comercial, din păcate multe specii sunt colectate direct din habitatul lor natural. Habitatul natural al zonelor mlăștinoase este, de asemenea, amenințat, desecările pentru amenajările teritoriale diminuând aceste suprafețe progresiv. Din aceste cauze, multe specii sunt pe cale de dispariție, unele plante insectivore fiind deja ocrotite prin Convenţia internaţională privind comerţul cu animale sălbatice şi plante aparţinând speciilor pe cale de dispariţie.
Numite de către Charles Darvin „cele mai minunate plante din lume”, plantele insectivore (carnivore) au stârnit dintotdeauna interesul oamenilor de știință sau, deopotrivă, al pasionaților de natură și de flori în special. Ce anume este special la aceste plante?
Spre deosebire de plantele verzi, care își prepară singure hrana cu ajutorul fotosintezei, plantele insectivore sunt nevoite să supraviețuiască printr-o strategie unică în lumea plantelor: capturarea insectelor. De ce au recurs ele la această strategie? Dacă dioxidul de carbon și energia solară necesare procesului de fotosinteză sunt elemente întâlnite pretutindeni și mereu sub aceeași formă, compoziția solului variază de la o regiune la alta, determinând uneori plantele să treacă la o serie de adaptări, pentru a-și asigura necesarul de substanțe nutritive.Sunt multe cazurile în care un element nutritiv esențial, și anume azotul, lipsește din sol. Acest fenomen se petrece de obicei în medii umede, prea acide, cum ar fi tinoavele, turbăriile, lacurile, bălțile sau apele lin curgătoare. De asemenea, aceste substraturi conțin cantități insuficiente și din alte săruri minerale, în special compușii de fosfor și potasiu.
Modalitățile de capturare a prăzilor sunt diferite (capcană plesnitoare, capcană adezivă, capcane sub forma unor urne (ulcioare) cu lichid ademenitor, capcane veziculare, capcana vârșă sau capcana gheară-de-crab), capcanele fiind, de fapt frunze sau flori transformate în organe pentru capturarea insectelor. De regulă acestea sunt viu colorate, iar unele emit mirosuri atractante sau produc nectar pentru a ademeni insectele.
Până în prezent au fost descoperite peste 600 de specii de plante carnivore, răspândite pe întreg globul și mai ales în țările calde, aparținând unui număr de 9 familii botanice. Cele mai multe dintre acestea fac parte dinfamiliile Droseraceae, Nepenthaceae și Bromeliaceae.
Și în țara noastrătrăiesc câteva specii de plante insectivore: prin tinoavele de munte crește roua-cerului (Drosera rotundifolia) sau iarba grasă – Pinguicula, gen reprezentat prin două specii –Pinguicula vulgarisși Pinguicula alpina. De asemenea, o altă plantăacvatică firavă, submersă, ce se ascunde prin Delta Dunării și în apele Lacului Snagov, e Aldrovanda vesiculosa.
Plantele insectivore suntspectaculoase nunumai pentru faptul că prind insecte în capcane. Forma lor neobișnuită și coloritulviu al florilor și frunzelor,dar și faptul că nu sunt pretențioase la condițiile de mediu, le face să poată fi cultivate ușor și în scop ornamental.
Speciile de plante insectivore sunt specii rare și, chiar dacă aceste plante sunt cultivate în scop comercial, din păcate multe specii sunt colectate direct din habitatul lor natural. Habitatul natural al zonelor mlăștinoase este, de asemenea, amenințat, desecările pentru amenajările teritoriale diminuând aceste suprafețe progresiv. Din aceste cauze, multe specii sunt pe cale de dispariție, unele plante insectivore fiind deja ocrotite prin Convenţia internaţională privind comerţul cu animale sălbatice şi plante aparţinând speciilor pe cale de dispariţie.
Coordonator: dr. Nicolae Onea, şef Secţia Ştiinţele Naturii