Bran: OBIECTUL LUNII MAI 2025 – Epitaful de la Bran – Muzeul Național Bran

Așa cum, ori de câte ori, am avut ocazia să vă prezentăm câte o mică părticică din bogata colecție a Muzeului Național Bran, și astăzi, avem pentru voi ca obiect al lunii una dintre valorile acestui patrimoniu cultural – Epitaful de la Bran.

Epitaful este conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române „un obiect de cult care constă dintr-o bucată de stofă, pe care este brodată o scenă reprezentând punerea în mormânt a lui Iisus”.

Epitaful de la Bran, așa cum este cunoscut în literatura de specialitate, reprezintă „o piesă extrem de rară, de mare valoare artistică și de interes istoric prin vechimea ei”, după cum sublinia celebra specialistă în arta românească, Corina Nicolescu. Doi remarcabili specialiști, Corina Nicolescu și Titus Hașdeu spuneau despre epitaf că este „o lucrare remarcabilă, sub raport artistic și unică printr-o serie de particularități iconografice, neîntâlnite în alte broderi din țară”, părând a fi realizată de o școală rusă sau de un atelier din Moldova influențat de arta rusă.

În fire de lumină și suflare de rugăciune, epitaful țese taina credinței nemuritoare. Piesa, definită ca broderie românească din secolul al XVI-lea, se înscrie ca unicat prin vechimea și importanța sa în patrimoniul artistic național.

Epitaful este realizat dintr-un material satinat de culoare bej deschis care contrastează cu broderia de culoare închisă, unde se regăsește o inscripție în slavonă a cărei traducere este: „IOSIF CEL CU FRUMOS CHIP DE PE CRUCE LUÂND PREACINSTITUL TĂU TRUP CU GIULGIU CURAT ÎNFĂȘURÂNDU-L ȘI CU MIR BINEMIROSITOR ÎN MORMÂNT NOU DESCHIS L-A PUS” (troparul Vinerii Mari).

Broderia are trei registre distanțate.

În scena centrală – Punerea lui Iisus Hristos în Mormânt – Iisus este așezat pe o piatră de Efes, Maria aplecată spre Iisus îl îmbrățișează, Ioan Evanghelistul cu mâinile înfășurate în mantie, în semn de respect, îl plânge ținându-i picioarele, iar în spatele celor doi se află câte un înger. Maria poartă o mantie de culoare verde și maforion roșu-vișiniu peste o năframă albastră care-i încadrează fruntea. Cei doi Arhangheli sunt înveșmântați în stihare lucrate cu fir argintiu care sunt conturate cu mătase vișinie și poartă în mână câte o ripidă, iar părul acestora este cusut cu mătase cafenie. În colțurile câmpului central se regăsesc simbolurile evangheliștilor: sus în stânga este vulturul, jos leul, iar în dreapta sus îngerul și jos boul. Fondul acestei scene este din mătase albastră, iar lespedea denumită și „piatra ungerii sau piatra roșie de Efes” este cusută cu fir din argint și are contur din fir de aur.

În registrul superior este scena Adormirii Maicii Domnului înconjurată de grupul apostolilor, doi vestitori și doi îngeri, iar central este reprezentat Iisus, în picioare, care ține în mână un prunc înfășat, simbolizând sufletului Maicii Domnului. Draperia catafalcului și maforionul Mariei sunt cusute cu mătase zmeurie. Două medalioane reprezentând personaje încoronate, cusute cu auriu și argintiu, încadrează această scenă, fiind personificări ale soarelui și lunii, motive simbolice străvechi transmise artei creștine, Iisus fiind comparat cu soarele asfințind, care renaște și mai strălucitor a doua zi.

Simetric, în registrul inferior apare scena ÎNVIERII – reprezentată într-o formă veche bizantină – unde sunt înfățișate Sfintele Femei Mironosițe care vin la mormântului lui Iisus împreună cu un înger care le vestește Învierea, iar central se vede mormântul gol și giulgiul în care a fost înfășurat Iisus.

Epitaful de la Bran, datat din secolul al XVI-lea, se evidențiază prin măiestrie artistică, rafinament compozițional, plasticitate, bogăție cromatică (culorile predominante fiind auriu, argintiu, albastru și verde) și atributul de unicitate în spațiul artei decorative naționale și este prin valoarea și importanța sa unul dintre punctele tari ale Muzeului Național Bran.

Lăsați-vă inima atinsă de această mărturie vie, unde fiecare cusătură șoptește despre dragostea și jertfa cea fără de sfârșit.