București: În MARe cu Mircea Roman

În MARe cu… Mircea ROMAN
Miercuri, 19 februarie, ora 19:00
MARe/Muzeul de Artă Recentă
Bulevardul Primăverii 15
Sector 1, București
Intrare LIBERĂ

În colecția permanentă a MARe, la etajul 2, dar ”privind” peste balustradă, spre scările de acces dinspre și către etajul 1, se află sculptura lui Mircea Roman, ”Autoportret la 30 de ani”, (1988). Din lemn, metal, ipsos și culoare, sculptura – prezentată într-un fragment larg și în imaginea care zugrăvește evenimentul – este singura lucrare din expoziție care își întâmpină vizitatorii deopotrivă cu spatele și cu fața. Cu spatele la cei care se află în sală, cu fața la cei care părăsesc etajul. Ori care urcă spre el.

O atitudine cumva sfidătoare, dar jucăușă, căci ”Autoportretul” lui Mircea Roman intră într-o relație de contrazicere (ba poate chiar de dezicere!) cu toate celelalte lucrări din muzeu și de pe etaj. În mod ciudat, taman această poziționare neașteptată sau, mai degrabă nefirească, face ca sculptura să fie pe de o parte cea mai ”ascunsă”, dar și cea mai vizibilă lucrare din sală. În ”obrăznicia” ei de a sta cu pitită la balustradă, cu spatele la privitor, se ascunde atât un soi de familiarism, cât și de uzurpare.

”Privind” peste balustradă, spre ”trecători”, Autoportretul devine într-un anumit sens unul dintre vizitatori. În absența sa, locul cu pricina ar fi devenit cu siguranță unul dintre locurile preferare ale celor care ar fi dorit să fie fotografiați sau să-și facă un selfie. Și chiar ar fi un loc excelent, verticala neagră a pereților din zona scărilor, dinamica treptelor și lucrările din sălile luminoase de ”dincolo”, adâncimea, jocurile de umbre și lumini, toate acestea contribuie la faptul că acel loc permite una dintre cele mai spectaculoase perspective asupra arhitecturii interioare a muzeului.

Doar că acest lucru nu (mai) este posibil! Acum, locul este ocupat! Luat! Confiscat. ”Autoportretul” s-a substituit vizitatorilor și a ”furat” peisajul. Le-a luat locul. S-a insinuat între ei. Le-a subtilizat alegerea. Mai mult, îi reprezintă. Chiar acolo unde un vizitator s-ar fi oprit să se odihnească sau să(-și) facă poze se află o lucrare de artă. Tensiunea, înfruntarea implicită dintre obiectul de artă și privitor este tranșată brusc, fără menajamente și fără echivoc: lucrarea de artă nu doar că a întors spatele privitorului, dar i-a furat și… priveliștea! Acel spațiul menit din punct de vedere arhitectural să fie un spațiu în așteptare a fost revendicat. În alte cuvinte am putea spune: iată, ”golul” a fost umplut.

Și abia acum, vorbind despre ”gol”, intrăm chiar în semantica lucrării. ”Autoportret la 30 de ani” este aproape o lucrare-pivot, ea sintetizează ca structură și ca morfologie aproape întreagă operă a lui Mircea Roman. Artistul se vede pe sine și se reprezintă cât se poate de ”canonic” și anume în propriul canon. Tălpile bine ancorate pe suprafața plană, picioarele care urcă drept, până spre mijloc, punct în care trupul se frânge spre înainte, bustul transformat într-un tors fără brațe, umeri și cap (trebuie subliniat că în cazul altor lucrări aceste detalii sunt prezente), ei bine, toată această dinamică există doar pentru a susține… golul. Acel gol uriaș, dreptunghiular, care ”ocupă” locul umerilor și al capului și permite contemplarea ”interiorului”. Este ”omul-pâlnie” – după cum îi va spune Antonia Iordache în textul ei de la pagina 102 a catalogului ”Diversitate stilistică cu răspundere limitată”.

Ei bine, acel ”gol” este orientat de către Erwin Kessler, curatorul colecției permanente tocmai spre un… gol! Spre hăul de dedesubt. Căci văzută din spate, din sala de expoziție, lucrarea pare masivă, plină. Lemnul ei, îmbinările grosiere,ca dintr-o armură, toate sugerează volum, evocă densitate. Dar văzută dinspre scară, de la distanță – și doar prin ridicarea capului (și a privirii), lucrarea devine un gol, un gâtlej uriaș, având forma dreptunghiulală a unui ecran, un gol susținut de picioare. Un gol a cărui deschidere aspiră privirile sau regurgitează peste ele.

În 2000, Erwin Kessler descria astfel lucrarea: ”Figurile lui Mircea Roman sunt dubitative, malformate, agresate, părțile lor chinuite, transformându-se în neliniștitoare semne de întrebare; în Autoportret la 30 de ani, capul este transformat într-o amenințătoare cutie de lemn deschisă, care își îndreaptă agresiv găunoșenia către cel ce privește, ca un hău descendent, ce vrea să-și reverse nimicul pretutindeni în jurul său” (citat în ”Mircea Roman din fragmente”, de Alexandru Davidian, Vellant 2018, pagina 290).

Cuvinte care pun într-o lumină aparte alegerea sa, din 2018, când, în calitate de curator, iar nu de critic, a poziționat lucrarea în acea poziție atât de ciudată! Un fel de parafrază la celebra expresie nietschzeană: ”Dacă vei privi în abis, abisul îți va întoarce privirea”.

Ei bine, artistul ar putea să fie amuzat de această interpretare. Antonia Iordache ne amintește că atunci când a realizat ”Autoportret la 30 de ani” (primul din seria de trei portrete care au marcat trecerea unui deceniu de și din viață), l-a expus în cadrul unei expoziții-petrecere, în propriul atelier, în care sculptura, prezentată pentru prima oară, a servit drept… bar! Pur și simplu, sticlele de vin era așezate în ”golul” căscat, ca într-o cutie din care invitații se puteau servi în voie. Antonia Iordache a văzut aici o ”metaforă a situației artistului, consumat de receptorii artei sale”.

Două perspective cu totul diferite, chiar contradictorii: pe de o parte un autoportret marcat de un hău descendent, care-și revarsă nimicul asupra celorlalți (E.K), pe de altă parte, un prea plin ce poate fi consumat (până la beție?) de către cei care se apropie de lucrările artistului (A.I.).

Care o fi adevărul? Greu de spus. Dar cel care ne poate lămuri sau, dimpotrivă, ne poate hrăni nedumerirea, este chiar artistul. Care, spre deosebire de autoportretul său din lemn, va sta cu fața la privitori.

Miercuri, de la ora 19:00, la MARe.

***
Atât catalogul colecția permanente, cât și volumul ”Mircea Roman, din fragmente”, de Alexandru Davidian, Vellant 2018, vor putea fi găsite la giftshopul muzeului. Cel din urmă va beneficia doar în seara de miercuri, 19 februarie, de o reducere de 15%. Și, evident, de autograful artistului.