București: micro-expoziției „Portretul oficial al lui Alexandru Ioan Cuza. Personajul, artistul, atmosfera…”

EXPONATUL LUNII IANUARIE LA MUZEUL NAŢIONAL DE ISTORIE A ROMÂNIEI

„Portretul oficial al lui Alexandru Ioan Cuza. Personajul, artistul, atmosfera…”

În prima lună a anului 2012, în cadrul proiectului „Exponatul lunii”, Muzeul Național de Istorie a României vă invită miercuri, 25 ianuarie 2012, orele 12.00, la vernisajul micro-expoziției „Portretul oficial al lui Alexandru Ioan Cuza. Personajul, artistul, atmosfera…” .

Evident, locul central în cadrul expoziției îl ocupă portretul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, pictat de Carol Popp de Szathmari. Cu acest prilej, Muzeul Național de Istorie a României marchează, de fapt, două momente aniversare: împlinirea a 150 de ani de la data la care domnitorul Cuza proclama, în fața Adunărilor Moldovei și Țării Românești, reunite la București, „Unirea definitivă a Principatelor” (24 ianuarie 1862) și împlinirea a 200 de ani de la nașterea lui Carol Popp de Szathmari, unul din cei mai importanți artiști români ai secolului al XIX-lea (11 ianuarie 1812).

Expoziția se concentrează în jurul a trei „componente” principale, exprimate chiar în titlul acesteia. După cum era și firesc, un rol important este acordat „personajului”: Alexandru Ioan Cuza, cel care este, de fapt, „liantul” întregului demers expozițional. Cuza reprezintă o personalitate singulară. El a fost simbolul unei mari cotituri istorice trăite de națiunea sa. Un timp, în Statul care s-a constituit prin strângerea laolaltă a moldovenilor şi muntenilor în unice hotare, persoana sa întruchipa unitatea, căci marile puteri garante au acceptat faptul împlinit la 24 ianuarie 1859 punând condiţia – greu dacă nu imposibil de îndeplinit – ca noul domnitor să cârmuiască alternativ, într-o capitală sau cealaltă – la Bucureşti sau Iaşi – cu două guverne, două Adunări, două administraţii, deşi titulatura celor două ţări era de cea de Principatele Unite! Doar în persoana domnitorului unirea fusese îndeplinită! În fața Adunărilor reunite la București pe 24 ianuarie 1862, domnitorul spunea: „O viață nouă se deschide astăzi pentru România (…) Credincios misiunei ce mi-ați dat și cunoscând dorința statornică a românilor de a rămâne uniți, am proclamat înaintea D-voastră, cât și înaintea țărei, unirea definitivă a Principatelor. V-am zis că ea va fi precum România o va dori și simți”.

Am avut, apoi, în vedere “artistul”: Carol Popp de Szathmari, cel care este considerat primul fotoreporter de război (de la care se păstrează imagini). Tema unirii Principatelor l-a atras pe documentaristul Szathmari încă din timpul preliminariilor, el editând o serie de litografii (Conferinţa de pace de la Paris – 1856, Solemnitatea deschiderii Divanului Ad-hoc – 29 septembrie 1857, Solemnitatea deschiderii primei Camere naţionale – 29 februarie 1860). Cuza l-a cultivat intens pe entuziastul Szathmari pentru calităţile sale de fin portretist, diplomat şi documentarist, datorită măiestriei de a surprinde realitatea în elementele esenţiale. Relaţiile sale cu domnitorul principatelor s-au amplificat cu ocazia călătoriilor acestuia la Constantinopol (1860 şi 1864), Szathmari fiind prezent în suita oficială. La cererea lui Cuza a realizat desenele pentru stema şi steagul României, proiectul pentru Ordinul Unirii (1864) devenit ulterior, cu uşoare modificări, Ordinul Steaua României, Harta Principatelor Române (1864), proiecte pentru mărci poștale. Din 16 octombrie 1863 este numit de Al. I. Cuza „pictor şi fotograf al Curţii”, artistul marcând evenimentul pe vinietele aflate pe spatele fotografiilor. Szathmari a realizat portretele oficiale ale domnitorului (între care și cel aflat în „centrul” expoziției de față) şi ale soţiei sale, Elena Cuza.

S-a căutat, în măsura în care patrimoniul aflat la dispoziție a permis acest lucru, refacerea „atmosferei” surprinsă de artistul plastic în cadrul tabloului (domnitorul este redat în picioare, purtând uniforma de colonel de lăncieri; mâna dreaptă este sprijinită pe o măsuță, pe care se află două documente și chipiul de la uniformă; mâna stângă este pe garda sabiei; în spatele personajului se află un tron și o perdea de catifea de culoare vișinie; Alexandru Ioan Cuza poartă cinci ordine străine, conferite cu diferite ocazii). Pentru reconstituirea „atmosferei”, vor fi expuse câteva dintre elementele constitutive ale picturii: tronul domnitorului, ordinele care apar în tablou: două Ordine „Osmanie” și Ordinul „Medgidie” (otomane), Ordinul „Sf. Mauriciu și Lazăr” (italian) și Ordinul „Mântuitorului” (grecesc), o sabie cu briliante, rubine şi smaralde, oferită de cetăţenii oraşului Turnu Măgurele, având pe lamă următoarea inscripţie: „Suvenir de la cetăţenii comunei Turnu Măgurele Mării Sale Domnitorul Românilor pentru măreţele fapte din 1864”.

Vă invităm așadar să (re)descoperiți două personalități de seamă ale istoriei noastre moderne, într-o atmosferă creată (fie și parțial) cu ajutorul unor exponate deosebite din patrimoniul Muzeului Naţional de Istorie a României.

___________________________________________________________________________

Pentru informaţii suplimentare vă rugăm să contactaţi

MUZEUL NAŢIONAL DE ISTORIE A ROMÂNIEI

Persoană de contact: Cornel Ilie, muzeograf, Secţia Patrimoniu

Tel./fax. 021 – 311.33.56; Tel. 021 – 315.82.07 / int. 1023;

sau

Secţia Relaţii Publice, Marketing Cultural, Educaţie Muzeală şi Organizare Expoziţii

Tel./fax. 021 – 311.33.56; Tel. 021 – 315.82.07 / int. 1008, 1015; E-mail: pr.mnir@gmail.com

http://www.mnir.ro, http://www.facebook.com/pages/MNIR, http://twitter.com/MNIR_