București: Exponatul lunii iunie 2025 la Muzeul Militar Național “Regele Ferdinand I” – ROCHIȚA MALACOV FAMILIA REGALĂ A ROMÂNIEI

„Orice copil e o minune

Irepetabilă precum

Ivirea zilei din genune

Și focul soarelui din scrum”.

(George Țărnea)

Astăzi, 1 iunie, sărbătorim Ziua Copilului, numită și Ziua Internațională a Copilului. Este sărbătorită în peste 100 de state din lumea întreagă. Multe dintre ele sărbătoresc Ziua Copilului pe 1 iunie, dar şi pe 20 noiembrie, iar altele şi-au ales propria dată în funcţie de evenimente istorice.

Cele mai vechi informații despre o zi dedicată copiilor datează din anii 1856-1857, când dr. Charles Leonard, pastorul Bisericii Universaliste a Răscumpărătorului din orașul Chelsea, Massachussets, a ținut o predică specială dedicată doar copiilor. El anumit această zi „Ziua Trandafirului”, numită mai tâziu „Duminica Florilor” și, în final „Ziua Copilului”.

„Ziua Copilului” a fost menționată, pentru prima dată, la Geneva, la „Conferința Mondială pentru Protejarea și Bunăstarea Copiilor”, în data de 25 august 1925, când peste 54 de țări au adoptat „Declarația pentru Protecția Copilului”. Cu toate acestea, instituirea efectivă a unei zile dedicată copiilor a venit mult mai târziu. În octombrie 1953, Rubab Mansoor, elev în clasa a VIII-a, le-a propus membrilor Adunării Generale a Naţiunilor Unite ideea unei Zile Internaționale a Copiilor, pe care aceștia au adoptat-o oficial un an mai târziu.

România a sărbătorit prima dată „ Ziua Copilului” în anul 1950, adoptând, la recomandarea UNICEF, data de 1 iunie.

Din primele luni de viață copiii au fost și sunt o reflectare a gustului vestimentar al părinților și, dincolo de ei, a epocii. Moda copiilor, în special cea a secolului al XIX -lea, oglindește evoluția „modei mari”, copiind la scară redusă hainele adulților, dar are și propria evoluție, specifică necesităților micilor săi beneficiari. Orice demers despre copii și lumea copilăriei este unul implicit despre adulți, pentru că maturii de astăzi au fost cândva mici, copiii fiind reflexia adulților.

Fotografiile copiilor regali, din Europa, și în particular ale celor din Familia Regală a României, ne oferă posibilitatea cunoașterii tendinței modei pentru aceștia. Astfel, ele păstrează imaginile hainelor purtate de aceștia, de la bluze, rochii, pantaloni sau cămăși, jachete, pălării, pantofi, până la uniformele militare, costumele de marinari sau cele tradiționale, țărănești, toate indicând identitatea națională, tradițiile țării, dar și moda acelor timpuri.

Piesa aleasă ca „Exponatul lunii iunie” este o rochiță „malacov”, care a fost, la un moment dat, purtată de una dintre principesele României.

Termenul „malacov” se referă la rochia „crinolină” purtată de aristocrația europeană și care a avut perioada de glorie între anii 1853-1870, o rochie cu talie foarte strâmtă, cu fustă largă în formă de clopot, fixată pe niște cercuri metalice foarte subțiri. Datorită formei, în Franţa a primit numele de „colivie“, iar în Principatele Române a fost cunoscută şi sub numele de „malacov“ sau „malacof“, după numele fortăreţei din sistemul defensiv al Sevastopolului, care fusese cucerită foarte greu de către trupele franceze în anul 1855.

Rochița, cu o lungime totală de 58 cm., cu o talie de 59 cm. și cu o circumferință a fustei de 160 cm., este o reinterpretare a modelului original, lipsindu-i cercurile metalice care-i dădeau forma de clopot/turn. A fost realizată, ca și modelul inițial, din două piese-fustă și bluză, dar prinse în talie, pentru a forma un complet.

Bluza este realizată din mătase de culoare roz, în forma frunzelor de viță de vie, brodate la interior cu elemente vegetale cu mătase de culoare crem-auriu. Bordura frunzelor este realizată cu același material. La partea superioară prezintă un decolteu pătrat, care este dublat de o bandă subțire de borangic, căreia i-a fost aplicat un rând îngust de dantelă albă. Mânecile scurte, tot în forma frunzei de viță de vie se termină cu o bandă de dantelă similară celei de la decolteu.

Fusta este croită pe stilul cloș, dintr-o stofă de lână subțire, ripsată, de culoare crem deschis. La poale are trei rânduri de broderie aplicată, din mătase de culoare crem auriu, două sub forma unor valuri, între ele fiind aplicat un alt șir decorativ, cu motive geometrice sub forma unor opturi. Poalele pe interior sunt dublate cu mătase crem. Sub fustă este prins, pentru a-i da volum, un jupon din borangic alb, cu pliseuri ușoare, care are în partea inferioară un volan încrețit, terminat cu un rând îngust de dantelă cu același model ca la bluză. Deasupra fustei sunt aplicate cinci frunze de viță de vie, din mătase roz, brodate la interior cu elemente vegetale. Broderia și bordura frunzelor este realizată cu același fel de mătase similar cu cea folosită la decorarea fustei și la bluză.

Pe spatele rochiței se văd doi năsturași îmbrăcați în mătase crem. În talie, ascuns sub frunzele de viță de vie, este aplicat sistemul de prindere „moș și babă”.

Simbolurile pe care le regăsim în această rochiță, respectiv vița de vie și modelul cifrei opt ( ne duc cu gândul la faptul că cine a realizat-o a urat micii Principese (oricare ar fi fost ea) ca viața să-i fie frumoasă, plină de armonie, bucurie și abundență.

O altă piesă deosebită care completează rochița este scufița de dantelă crem, căptușită cu mătase roz. Pe laterale sunt prinse două ornamente sub forma unor flori realizate din mici pănglicuțe de culori diferite, în nuanțe pastelate și două panglici subțiri, de culoare lila, pentru legat bonețica sub bărbie.

*

În această zi, celebrăm, sau așa ar fi frumos să facem, copiii, miracolul naşterii şi al purităţii, precum şi dreptul copiilor de a fi protejaţi, o zi în care toți copiii ar trebui să se simtă bine, să primească cadouri, să se distreze împreună, să nu simtă povara grijii zilei de mâine.

„Un zâmbet de copil

E o rază de soare

…

Când se naşte un copil

E o bucurie mare,

Pe cer o nouă stea răsare.

El este un suflet neprihănit,

Care de la Dumnezeu a venit.

Cu sufletul curat în apa raiului scăldat

Şi de îngeri binecuvântat.

Un copil e un nou început,

Un viitor fără de trecut

E o sărbătoare,

Pentru părinţi e o bucurie mare.” .

(Vasile Potlog)

Muzeograf Raluca Anca Ionescu