București: expoziția „În căutarea Iuliei Hasdeu”, 18 – 31 octombrie 2022

Muzeul Național al Literaturii Române în parteneriat cu Arhivele Naționale ale României vă invită la vernisajul expoziției „În căutarea Iuliei Hasdeu”, în data de 18 octombrie 2022, la ora 18.00, la sediul MNLR din Str. Nicolae Crețulescu nr. 8. La vernisaj vor lua cuvântul: prof. univ. dr. Ioan Cristescu, directorul general al MNLR, domnul Cristian Anița, directorul Arhivelor Naționale, și istoricul Alin Ciupală.

Expoziția reprezintă un proiect prin care ne propunem o reconstituire a personalității Iuliei Hasdeu, lʼenfant prodige, pe baza caietelor școlare și a corespondenței cu B. P. Hasdeu în perioada anilor de studii la Paris, a operelor sale publicate postum și a transcrierilor din timpul ședințelor de spiritism inițiate de tatăl îndurerat, în încercarea de a regăsi spiritul fiicei sale pierdute prematur.

Expoziția va putea fi vizitată în perioada 18 – 31 octombrie 2022, de marți până duminică, în intervalul 10.00 – 18.00.

Iulia Hasdeu (n. 14 noiembrie 1869, București – d. 29 septembrie 1888, București) a fost un copil supradotat, fiica Iuliei Faliciu-Hasdeu și a savantului Bogdan Petriceicu Hasdeu, la rândul său o personalitate polivalentă (lingvist, istoric, scriitor, folclorist), membru al Academiei Române.

Breasla arhivistică are privilegiul de a-l fi avut pe Hasdeu în funcția de director al Arhivelor Statului o lungă perioadă, între 17 mai 1876 și 1 aprilie 1900, pe vremea când sediul Arhivelor se afla în clădirile mănăstirii Mihai Vodă din cartierul Uranus. Ne putem imagina cum fiica îl vizita la birou.

Parcursul educațional al Iuliei Hasdeu (alintată Lilica) a fost unul prodigios: la 8 ani neîmpliniți a trecut examenele cumulate ale celor patru clase primare, la 11 ani a absolvit Colegiul Național „Sfântul Sava”, iar în paralel a urmat cursurile Conservatorului de Muzică din București. La 16 ani a început studiile la Sorbona, prima româncă studentă la această universitate, dar a urmat în particular și cursuri de desen și pictură în capitala Franței.

În perioada studiilor, aproape de finalizarea lor și de obținerea diplomei, Iulia Hasdeu s-a îmbolnăvit de tuberculoză. A urmat cure de tratament, dar fără succes; ea a murit la 29 septembrie 1888, la vârstă de doar 18 ani, fiind înmormântată la Cimitirul Bellu.

Bogata corespondență cu tatăl ei, rămas la București, denotă nu numai o relație părinte-copil, ci și o înaltă comuniune spirituală, intelectuală, patriotică. Cu excepția câtorva poeme apărute în timpul vieții, opera Iuliei Hasdeu este publicată postum. A scris preponderent poezie, dar și piese de teatru, povești și povestiri. Hasdeu s-a străduit să adune din caiete și manuscrise scrierile Iuliei și a publicat câteva volume postume.

Tatăl nu s-a resemnat niciodată cu pierderea celei mai dragi ființe și a participat la ședințe de spiritism în care credea că fiica îi transmite mesaje de dincolo de moarte.

La Arhivele Naționale se găsesc multe din mărturiile activității școlare a Iuliei Hasdeu, pe care tatăl său le-a păstrat, corespondența dintre Bogdan Petriceicu Hasdeu și cele două Iulii (mama și fiica, aflate la Paris), caietele care conțin piesele ei de teatru presărate cu numeroase schițe scenografice și chipuri de personaje. Se păstrează, de asemenea, manuscrise ale ședințelor de spiritism la care acesta participa și prin care căuta să comunice cu spiritul fiicei dispărute. Selecția de documente și fotografii pe care o propunem publicului prin acest proiect surprinde etape din evoluția Iuliei Hasdeu, adolescenta genială motivată să învețe în mod asiduu pentru a fi cea mai bună din clasa ei, dar, în același timp, spune și alte povești; una ar fi cea a copilei care resimte acut dorul față de tatăl rămas acasă și conștientizează eforturile financiare pe care le implică șederea ei la Paris, o alta ne-o înfățișează pe eleva care își exersează imaginația prin fragmentele de proză sau schițele care împânzesc caietele ei de teme. Cu siguranță, mai există și alte povești ascunse printre rânduri pe care vă invităm să le descoperiți parcurgând mărturiile documentare pe care le-a lăsat cu atâta generozitate în urma ei.

Vă așteptăm cu drag!