București: expoziția personală „Sekta Insecta“ a artistului vizual Sergiu NEGULICI.
4 iulie - 10 septembrie
Deschidere : vineri, 4 iulie 2025, ora 15:00 – 21:00 & sâmbătă: 13:00 – 18:00
Program de vizitare : miercuri, joi 15 :00 – 18 :00 sau prin programare la 0726 343 263. Eventualele evenimente conexe, precum workshopuri sau cursuri de artă, se vor comunica pe parcursrul verii la adresa https://www.instagram.com/mntrplusc/
Curator: Ilina Schileru
Asistent manager: Ioana Nicoară
Program de vizitare : miercuri, joi 15 :00 – 18 :00 sau prin programare la 0726 343 263. Eventualele evenimente conexe, precum workshopuri sau cursuri de artă, se vor comunica pe parcursrul verii la adresa https://www.instagram.com/mntrplusc/
Curator: Ilina Schileru
Asistent manager: Ioana Nicoară
Vineri, 4 iulie 2025, începând cu ora 15:00, la MNȚRplusC, în subsolul Muzeului Național al Țăranului Român (Şoseaua Pavel D. Kiseleff 3), are loc deschiderea expoziției personale „Sekta Insecta“ a artistului vizual Sergiu NEGULICI. Expoziția poate fi vizitată în perioada 4 iulie – 10 septembrie 2025.
Instalația lui Sergiu Negulici, Sekta Insecta, care se deschide în ziua de 4 iulie la MNȚRplusC și rămâne deschisă publicului, în mod gratuit, peste vară, în subsolul Muzeului Național al Țăranului Român, este prima rezidență artistică de tip – (prin care artistul primește mână liberă în spațiul galeriei) și face parte dintr-un șir de alte rezidențe pe care mi le propun, pe viitor, din rolul de curator, la MNȚRplusC.
Dacă, la prima vedere, pădurea de cartoane a lui Sergiu Negulici este copleșitoare prin forme și reprezentări, nu este din cauză că nu ne pricepem să citim „arta contemporană“, mai ales in forma sa poveristă, făcută din materiale ușor accesibile, cum este cartonul utilizat de artist în expoziție; „Poverismul“ este un termen derivat din curentul artistic Arte Povera, apărut în Italia anilor ’60 (în special la Roma și Torino), care se distinge printr-o abordare conceptuală ce rupe deliberat cu canoanele tradiționale ale artei. Mișcarea propune o esențializare a formelor și a mesajelor, utilizând materiale modeste sau neconvenționale, și anunță sfârșitul ideii de operă unică și irepetabilă. În locul acesteia, arta devine un răspuns viu și critic la societatea modernă consumeristă, atât pe plan material, cât și emoțional. Cartonul care ne sare în ochi când mergem dis-de-diminețile sau serile pe stradă, îl vedem adunat cuminte la marginea drumului, pregătit pentru a fi ridicat a doua zi de către mașinile de gunoi. Cum să faci artă din așa ceva, s-ar întreba mulți?
Nu este nimic surprinzător. Cartonul din care este făcută instalația lui Sergiu Negulici a.k.a. Sekta Insecta, pentru MNȚRplusC, este acel înveliș care protejează fie alimentele pe care le cumpărăm zilnic din supermarket, fie produsele electrice și electronice pe care le comandăm de pe platforme de achiziții și pe care le aruncăm fără a clipi (cu mai puțină vină pentru mediul înconjurător, pentru că știm că este reciclabil). Adică nu stăm să reflectăm mult asupra condiției lui în starea brutalizată după unboxing.
Sergiu are un cont de instagram unde, de prin primăvara lui 2025, când AI-ul era în plin spectacol exhibitiv, a început să creeze montaje statice cu universuri distopice unde viața este din carton, și cartonul este celula de bază corpurilor și pereților unei societăți decadente. Sergiu imaginează o decadență funcțională, prin dezvoltarea propriilor mecanisme de echilibru instabil, și o redă în imagini 3D greu de digerat pentru mințile noastre anxioase, fiind practic oglinzi ale unor triggere emoționale universale. Trăim într-un climat în care războiul este consumat în mod egal alături de reclame la cosmetice, cursuri de inner healing și intervenții estetice din ce în ce mai așa-zise neinvazive și „transformatoare“. Ne asumăm măști personale pe care le prezentăm grupului noștri de followeri, și le estetizăm după bunul interes de moment, apoi „dăm măștile jos“ și ne prezentăm „raw“ pentru a primi aplauze. Acest rawness pe care Gen Z și l-a asumat oricum ca mode de vie online, inventând propriul limbaj critic și de comunicare foarte criptic pentru generațiile anterioare, care utilizează același spațiu de expresie socială (platformele sociale tip FB, instam, TikTok etc.). Iată cum coexistăm în lumi paralele de comunicare și totodată în același spațiu virtual, dar nu ne intersectăm recioproc decât prin eforturi de decodificare. În această lume debilitantă, Sergiu afirmă că măștile pe care ni le facem fiecare, din carton, în atelierul lui, sau din filtre virtuale, ne conferă libertatea de a fi noi, mai autentici și mai liberi.
Teoria lumii ca o scenă deschisă pe care evoluăm ca niște actori purtând diverse măști este sintetizată de sociologul Erving Goffman, în The Presentation of self in everyday, încă din anii ‘50. Ca indivizi integrați în spațiul social, ne curatăm cu atenție măștile proiectate în spațiul public, și acest mecanism stă și la baza percepției asupra proprie-i persoane și ne controlează nivelul sănătății mintale și ne construiește statutul social. Este mecansimul după care funcționăm cu toții și în spațiul virtual, în bula noastră specifică clasă, de vârstă și de timp.
Scriu acest text mai degrabă din postura unui prieten decât din cea de curator, pentru că expoziția de față s-a născut și dintr-o serie de conversații lungi purtate cu Sergiu pe WhatsApp, la distanță, în timpul rezidenței mele la Paris, unde mă aflam ca studentă. Era o perioadă în care mă confruntam cu anxietăți specifice traiului într-un loc complet străin, trăind în solitudine și apăsată de incertitudini și frici existențiale. Cei care au trecut prin astfel de contexte știu că una dintre marile provocări ale locuirii departe de tot ce îți este familiar este tocmai capacitatea de adaptare și rezistența în fața depresiei.
Măștile pe care le regăsiți de-a lungul pereților alb și purpurii ai galeriei sunt create de invitați (prieteni și cunoștințe) ai artistului în spațiul lui de lucru, deschis încă din luna mai la MNȚRplusC. După bricolarea unei fețe alter-ego cartonate, s-au transformat în fauni și satiri și s-au integrat, fiecare în ritmul corpului și stării de spirit pe moment, în scena pe care Sekta Insecta le-a pregătit-o în mjlocul sălii de expoziție. Aceste mici momente performative ad-hoc, s-au concretizat în video-uri scurte pe care le regăsiți pe paginile de instagram ale artistului, respectiv a MNȚRplusC, dar și ca proiecții în interiorul expoziției.
În încheiere, completez cu gândurile-statement ale artistului, despre procesul instalației Sekta Insecta (nume atribuit, de altfel, de câțiva copii, lui Sergiu, cu ocazia unui workshop de măști în carton) :
Dacă, la prima vedere, pădurea de cartoane a lui Sergiu Negulici este copleșitoare prin forme și reprezentări, nu este din cauză că nu ne pricepem să citim „arta contemporană“, mai ales in forma sa poveristă, făcută din materiale ușor accesibile, cum este cartonul utilizat de artist în expoziție; „Poverismul“ este un termen derivat din curentul artistic Arte Povera, apărut în Italia anilor ’60 (în special la Roma și Torino), care se distinge printr-o abordare conceptuală ce rupe deliberat cu canoanele tradiționale ale artei. Mișcarea propune o esențializare a formelor și a mesajelor, utilizând materiale modeste sau neconvenționale, și anunță sfârșitul ideii de operă unică și irepetabilă. În locul acesteia, arta devine un răspuns viu și critic la societatea modernă consumeristă, atât pe plan material, cât și emoțional. Cartonul care ne sare în ochi când mergem dis-de-diminețile sau serile pe stradă, îl vedem adunat cuminte la marginea drumului, pregătit pentru a fi ridicat a doua zi de către mașinile de gunoi. Cum să faci artă din așa ceva, s-ar întreba mulți?
Nu este nimic surprinzător. Cartonul din care este făcută instalația lui Sergiu Negulici a.k.a. Sekta Insecta, pentru MNȚRplusC, este acel înveliș care protejează fie alimentele pe care le cumpărăm zilnic din supermarket, fie produsele electrice și electronice pe care le comandăm de pe platforme de achiziții și pe care le aruncăm fără a clipi (cu mai puțină vină pentru mediul înconjurător, pentru că știm că este reciclabil). Adică nu stăm să reflectăm mult asupra condiției lui în starea brutalizată după unboxing.
Sergiu are un cont de instagram unde, de prin primăvara lui 2025, când AI-ul era în plin spectacol exhibitiv, a început să creeze montaje statice cu universuri distopice unde viața este din carton, și cartonul este celula de bază corpurilor și pereților unei societăți decadente. Sergiu imaginează o decadență funcțională, prin dezvoltarea propriilor mecanisme de echilibru instabil, și o redă în imagini 3D greu de digerat pentru mințile noastre anxioase, fiind practic oglinzi ale unor triggere emoționale universale. Trăim într-un climat în care războiul este consumat în mod egal alături de reclame la cosmetice, cursuri de inner healing și intervenții estetice din ce în ce mai așa-zise neinvazive și „transformatoare“. Ne asumăm măști personale pe care le prezentăm grupului noștri de followeri, și le estetizăm după bunul interes de moment, apoi „dăm măștile jos“ și ne prezentăm „raw“ pentru a primi aplauze. Acest rawness pe care Gen Z și l-a asumat oricum ca mode de vie online, inventând propriul limbaj critic și de comunicare foarte criptic pentru generațiile anterioare, care utilizează același spațiu de expresie socială (platformele sociale tip FB, instam, TikTok etc.). Iată cum coexistăm în lumi paralele de comunicare și totodată în același spațiu virtual, dar nu ne intersectăm recioproc decât prin eforturi de decodificare. În această lume debilitantă, Sergiu afirmă că măștile pe care ni le facem fiecare, din carton, în atelierul lui, sau din filtre virtuale, ne conferă libertatea de a fi noi, mai autentici și mai liberi.
Teoria lumii ca o scenă deschisă pe care evoluăm ca niște actori purtând diverse măști este sintetizată de sociologul Erving Goffman, în The Presentation of self in everyday, încă din anii ‘50. Ca indivizi integrați în spațiul social, ne curatăm cu atenție măștile proiectate în spațiul public, și acest mecanism stă și la baza percepției asupra proprie-i persoane și ne controlează nivelul sănătății mintale și ne construiește statutul social. Este mecansimul după care funcționăm cu toții și în spațiul virtual, în bula noastră specifică clasă, de vârstă și de timp.
Scriu acest text mai degrabă din postura unui prieten decât din cea de curator, pentru că expoziția de față s-a născut și dintr-o serie de conversații lungi purtate cu Sergiu pe WhatsApp, la distanță, în timpul rezidenței mele la Paris, unde mă aflam ca studentă. Era o perioadă în care mă confruntam cu anxietăți specifice traiului într-un loc complet străin, trăind în solitudine și apăsată de incertitudini și frici existențiale. Cei care au trecut prin astfel de contexte știu că una dintre marile provocări ale locuirii departe de tot ce îți este familiar este tocmai capacitatea de adaptare și rezistența în fața depresiei.
Măștile pe care le regăsiți de-a lungul pereților alb și purpurii ai galeriei sunt create de invitați (prieteni și cunoștințe) ai artistului în spațiul lui de lucru, deschis încă din luna mai la MNȚRplusC. După bricolarea unei fețe alter-ego cartonate, s-au transformat în fauni și satiri și s-au integrat, fiecare în ritmul corpului și stării de spirit pe moment, în scena pe care Sekta Insecta le-a pregătit-o în mjlocul sălii de expoziție. Aceste mici momente performative ad-hoc, s-au concretizat în video-uri scurte pe care le regăsiți pe paginile de instagram ale artistului, respectiv a MNȚRplusC, dar și ca proiecții în interiorul expoziției.
În încheiere, completez cu gândurile-statement ale artistului, despre procesul instalației Sekta Insecta (nume atribuit, de altfel, de câțiva copii, lui Sergiu, cu ocazia unui workshop de măști în carton) :
Sektainsecta s-a născut ca să existe. Ca o mișcare de forme simple, din hârtie decupată simetric. A crescut și a devenit ceva ce aduce a lipsă de sens. Totul e fragil, decupat, improvizat – o adunătură de ceva. Creaturi. Niște personaje din Pif. Valuri de energie dubioasă. Capete pe corpuri slabe. Mult întuneric și caterincă.
E o lume pe care eu o văd poetică prin polimorfismul ei. Se duce în ce direcție mă distrează pe mine, fără introduceri, fără explicații. Se nasc povești prin simplă asociere, și se potrivesc bine. Mă mulțumesc. Poveștile au început să crească, să cunoască oameni, să-i absoarbă în frumusețea creației lor și să se potențeze prin alăturare.
Sunt forme pe care le văd egale în frumusețe, lipsite de urâțenie. Noi punem urâtul în urât. Toate formele sunt frumoase.
Sektainsecta vrea să se joace. Și o să o facă. Iar voi o să priviți și o să vă bucurați de joaca ei.
E o lume pe care eu o văd poetică prin polimorfismul ei. Se duce în ce direcție mă distrează pe mine, fără introduceri, fără explicații. Se nasc povești prin simplă asociere, și se potrivesc bine. Mă mulțumesc. Poveștile au început să crească, să cunoască oameni, să-i absoarbă în frumusețea creației lor și să se potențeze prin alăturare.
Sunt forme pe care le văd egale în frumusețe, lipsite de urâțenie. Noi punem urâtul în urât. Toate formele sunt frumoase.
Sektainsecta vrea să se joace. Și o să o facă. Iar voi o să priviți și o să vă bucurați de joaca ei.
Sergiu Negulici locuiește de câțiva ani într-o casă veche și transformată în atelier, spațiu de locuit, cultivat legume și verdețuri la Câmpulung, la o distanță rezonabilă de capitală, neplecat de tot, dar nici rămas în București, împreună cu artista Ioana Nicoară, asistentul manager al expoziției.
Text de Ilina Schileru, curator
Text de Ilina Schileru, curator
Sergiu NEGULICI. (n. 1974) este artist digital și regizor de animație. Și-a început cariera din timpul facultății, în timp ce studia la secția de sculptură a UNArte București și, în paralel, lucrând în primul studio de post-producție deschis în România după revoluția din 1989, unde face parte din noul val de graficieni și animatori din mediul digital, lucrând în industria de publicitate.
După o practică de aproape 18 ani, timp în care are posibilitatea de a experimenta tehnici și soluții grafice foarte variate, i se oferă posibilitatea de a crea o echipă cu care să realizeze 40 de minute de din lungmetrajul animat Muntele Magic, o co-producție România-Polonia, în regia Ancăi Damian. Într-o continuitate firească, primește sprijinul CNC pentru a realiza scurtmetrajul de animație Splendida Moarte Accident, film multipremiat internațional, printre care cu Premiul pentru debut la Festivalul Internațional de animație de la Annecy, Marele Premiu al orașului Espinho la festivalul CINANIMA, Portugalia, Marele Premiu la Festivalul Internațional de Animație de la Hiroshima, Japonia, etc.
Din 2016 conduce propriul studio de animație, Reniform Production. Pandemia îi oferă ocazia să-și mute întreaga activitate la Câmpulung Muscel, unde ține un continuu atelier deschis sub numele de Sektainsecta, desfășurându-și o practică artistică participativă.
După o practică de aproape 18 ani, timp în care are posibilitatea de a experimenta tehnici și soluții grafice foarte variate, i se oferă posibilitatea de a crea o echipă cu care să realizeze 40 de minute de din lungmetrajul animat Muntele Magic, o co-producție România-Polonia, în regia Ancăi Damian. Într-o continuitate firească, primește sprijinul CNC pentru a realiza scurtmetrajul de animație Splendida Moarte Accident, film multipremiat internațional, printre care cu Premiul pentru debut la Festivalul Internațional de animație de la Annecy, Marele Premiu al orașului Espinho la festivalul CINANIMA, Portugalia, Marele Premiu la Festivalul Internațional de Animație de la Hiroshima, Japonia, etc.
Din 2016 conduce propriul studio de animație, Reniform Production. Pandemia îi oferă ocazia să-și mute întreaga activitate la Câmpulung Muscel, unde ține un continuu atelier deschis sub numele de Sektainsecta, desfășurându-și o practică artistică participativă.
Ilina Schileru (n. 1986) este artistă vizuală, curator și manager cultural. Absolventă a unui master în grafică la Universitatea Națională de Arte din București și a unui program de studii în științe politice la Universitatea București și École des hautes études en sciences sociales (Paris), activează la intersecția dintre artă contemporană, practici curatoriale și intervenție socială.
Este membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România și fondatoare a platformei EBienale, organizată în asociere cu Festivalul Internațional George Enescu. Din 2021, coordonează programul artist-run MNTRplusC, desfășurat sub egida Muzeului Național al Țăranului Român, promovând colaborări internaționale între scena artistică locală și artiști/curatori din diaspora.
Derulează proiecte educaționale și culturale dedicate integrării prin artă a copiilor imigranți și refugiați, în parteneriat cu instituții precum Muzeul de Artă Recentă și MNAR. Publică articole în Revista ARTA, Propagarta (România) și No Niin (Finlanda). Trăiește și lucrează în București.
Este membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România și fondatoare a platformei EBienale, organizată în asociere cu Festivalul Internațional George Enescu. Din 2021, coordonează programul artist-run MNTRplusC, desfășurat sub egida Muzeului Național al Țăranului Român, promovând colaborări internaționale între scena artistică locală și artiști/curatori din diaspora.
Derulează proiecte educaționale și culturale dedicate integrării prin artă a copiilor imigranți și refugiați, în parteneriat cu instituții precum Muzeul de Artă Recentă și MNAR. Publică articole în Revista ARTA, Propagarta (România) și No Niin (Finlanda). Trăiește și lucrează în București.
https://www.instagram.com/mntrplusc/, https://www.facebook.com/mntrplusc
https://muzeultaranuluiroman.ro/
https://muzeultaranuluiroman.ro/
Parteneri media ai MNȚR: Radio România, Radio România Actualități, Radio România Cultural, Radio România Internațional, RFI România, Historia, Igloo, Arhitectura, Observator Cultural, Infinitezimal, Revista Timpul, Ziarul Lumina, LiterNet.ro, Agenția Națională de Presă AGERPRES, spotmedia.ro, www.ordineazilei.ro, www.modernism.ro, propagarta.ro, www.matricea.ro, www.promenada-culturala.ro, www.daciccool.ro, www.gokid.ro, aiciastat.ro, www.invietraditia.ro, www.accmediachannel.ro, revistapatronatuluiroman.ro, cult-ura.ro, www.iqool.ro, www.Financiarul.ro, www.News24.ro, www.qmagazine.ro, visitbucharest.today, zelist.ro