București: EXPOZIȚIE TEMATICĂ LA PALATUL SUȚU Donația Beldiman: Hortensia Masichievici-Mișu – Gravura ca pasiune

Ioana și Alexandru Beldiman au oferit Muzeului Municipiului București, pe parcursul anului 2021, o colecție generoasă și diversificată ce îmbogățește Pinacoteca București. Obiectele au calități artistice și documentare deosebite și au fost grupate, în funcție de proveniența acestora, în Fondul Nicolae (Nicholaus) Mișu, Hortensia Masichievici-Mișu și Nicolae Masichievici-Mișu, Fondul familiei Beldiman și Fondul Gabriel Popescu.

Din Fondul Hortensia Masichievici-Mișu, artist plastic, gravor (1917-2010) și Nicolae Masichievici-Mișu (1925-2004, inginer) face parte și un corpus de lucrări realizate de însăși Hortensia Masichievici-Mișu: plăci de gravură, gravuri, desene și ilustrații. O selecție a acestor opere din donație este prezentată în cadrul expoziției de față. Pentru crearea unei imagini cât mai complexe privind activitatea Hortensiei Masichievici-Mișu au fost inserate și lucrări aflate deja în patrimoniul Pinacotecii București, publicații pe care le-a semnat, dar și câteva lucrări din colecția familiei Beldiman. Aprecierile de care artista s-a bucurat de-a lungul timpului sunt ilustrate prin diplomele și medaliile expuse – printre care amintim Premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române (1994) și Ordinul „Meritul Cultural” în gradul de Mare Ofițer, categoria Arte Plastice (2004).

Din Fondul Hortensia Masichievici-Mișu și Nicolae Masichievici-Mișu mai fac parte obiecte provenind din colecția lui Nicolae (Nicholaus) Mișu (1893-1973), diplomat român interbelic, sportiv de notorietate al perioadei, dar și lucrări colecționate de cei doi soţi. Aceste lucrări vor fi prezentate publicului de către Muzeul Municipiului București în perioada care urmează.

Angelica Iacob

După 1940, recent refugiată la București din Cernăuțiul cedat, Hortensia (Puia) Masichievici s-a adresat sculptorului Oscan Han, profesor la Academia de Arte Frumoase din București, bătând la ușa atelierului acestui maestru pe care nu-l cunoștea. Hotărârea viitoarei artiste de a-și croi un alt destin era luată. Farmecul tăcut al artei gravurii Puia Masichievici îl percepuse în preajma artistului gravor și pictor de biserici Dumitru Dimitriu-Nicolaide, lucrând un timp alături de el. Contribuia la pasul de a-și schimba viața, dincolo de cazul propriului tată (care cocheta cu grafica în orele sale de libertate) și scurta experiență proprie de angajată la Banca Națională din București, ce-i demonstra că postura de funcționar nu i se potrivea. Chemarea artei devenise o decizie.

În anii ‘90, la capătul celălalt al vieții, așezate sub semnul desenului și al gravurii, Puia Masichievici expunea desene colorate, geometrii poetice, obținute de ea în tehnicile noi ale calculatorului.

O operă structurată pe secvențe stilistice diferite, de la realism la suprarealism și la abstract, lucrările Puiei Masichievici s-au născut succesiv din tendințele artistice afirmate pe parcursul veacului trecut.

Ceea ce am admirat mereu la Puia Masichievici a fost neobosita continuitate și dârzenie, tenacitatea efortului spre înainte. Prin această etică și prin această strategie, Puia Masichievici se așază magistral în salba de artiste care au străbătut la noi secolul XX.

Ioana Beldiman