București: Târgul „Bătrânii de iarnă” la Muzeul Național al Țăranului Român

În volumul „Vârstele timpului” (Editura Meridiane, 1988), etnologul Ion Ghinoiu a sesizat că în calendarul ortodox sfinții îmbătrânesc pe măsură ce trec lunile. Etnologul Irina Nicolau a continuat această observație în articolul „Bătrânii de iarnă”: <Ideea că timpul îmbătrânește, se deteriorează, se îngustează se exprimă direct în ridurile sfinților din icoane, în lungimea bărbilor și în părul lor alb. Ianuarie începe cu un Sfânt Vasile tânăr și rumen în obraz, urmează Sfinții Toader și Gheorghe, călăreți războinici, Sfântul Ilie este mai trecut, dar încă în putere, după care vin bătrânii. Sfântul Dumitru este bătrân, la fel Sfântul Andrei și Sfântul Nicolae și, mai bătrâni decât toți, sunt Moș Ajun și Moș Crăciun. Observ că îmbătrânirea îi privește pe sfinți, nu și pe sfinte, și nu pe oricare dintre sfinți, ci numai pe cei mari. Pentru că în sat există sfinți mari – adevărate borne ale timpului –, sfinți mijlocii, care asigură tic-tacul sărbătorii, și sfinți mărunți, cu nume puțin cunoscute.>