Cluj-Napoca: Obiectul lunii iulie 2021 la Muzeul Etnografic al Transilvaniei: căucul

Căucul (căuș, căpcea, lingura de băut apă, ulce) este o cană lucrată dintr-o singură bucată de lemn, din care se bea apă. Chiar dacă există și exemple de căuce folosite de toată familia, în casă, în general este vorba de un obiect personal cu răspândire mare în rândul păstorilor, pădurari sau oameni care petreceau mai mult timp plecați din vatra satului (prin natura ocupației pe care o aveau), nevoiți să se folosească de căucul lor când găseau surse de apă potabilă. Cele mai multe au un orificiu prin care cana putea fi legată/agățată de traista posesorului.

Căucul ales pentru obiectul lunii are formă aproape sferică, din care lipsește calota, rezultând o gură îngustă. Scobitura găvanului este și ea sferică, fundul recipientului rotund. Toarta căucului, formând corp comun cu vasul, este poziționată vertical, nedepășind nivelul gurii (ușor înălțată), decupată în formă de potcoavă și decorată cu incizii și crestături tip dinți de lup, care urmăresc marginea torții. O categorie aparte în rândul căucelor sunt cele care au ca decor nervuri verticale, realizate în relief, care conferă obiectului aspectul de dovleac. Acest tip de căuc este răspândit în întreaga Transilvanie, atât în zona de câmpie, cât si în zone muntoase.

Căucul a intrat în colecția muzeului în anul 1924, făcând parte inițial din colecția Orosz Endre, colecție pe care Muzeul Etnografic al Transilvaniei a cumpărat-o de la bine cunoscutul colecționar, profesor, muzeograf.

Obiectul provine din satul Pădureni (cunoscut și sub denumirea Muerău în momentul achiziției).

Înălțimea recipientului: 8.5 cm, diametrul gurii: 6 cm, lungimea torții: 8 cm.