Cluj-Napoca: Obiectul lunii iulie: Îmblăciul la Muzeul Etnografic al Transilvaniei

Obiectul lunii iulie: Îmblăciul

Iulie este timpul recoltării cerealelor (orz, grău, secară), iar ca obiect al lunii propunem: ÎMBLĂCIUL.

Încă din neolitic, după recoltarea cerealelor, începea treieratul, care până la apariția mașinilor se făcea cu ajutorul animalelor sau cu îmblăciul (umblăciu, blăcie, îmblăcie etc.), cu mare consum de efort și timp.

Îmblăciul, o unealtă agricolă simplă, dar eficientă, confecționată din lemn de esență tare (alun, gorun etc.), era alcătuită din două bucăți de lemn. Una era mai lungă (între 1,20 – 1,50 m), de care ținea lucrătorul unealta (numită: coadă, obîrjă, îndârja, botă) și una mai scurtă (între 0,6 – 0,75 m) cu care se loveau spicele (numită: hădărag, hădărău, tăvălug, bătălău). Cele două bucăți de lemn erau legate între ele cu curele din piele (numite: oglăjii, gânjuri, oglăvi, grumăjoare) sau cu un belciug metalic. Cerealele recoltate, adunate în snopi, erau așezate în aria de treierat și erau bătute cu îmblăciul. Înainte de răspândirea mașinilor, în zonele mai bogate, treieratul se prelungea până iarna, așa cum reiese și din versurile lui V. Alecsandri: ”De nici vara nu muncești, / Nici iarna nu îmblătești”. (Doina Haiducească IV)

Îmblăciul din imagine, cu nr. de inventar N.4910, a fost achiziționat din localitatea Apahida, județul Cluj, în anul 1943.