- Acest eveniment a trecut.
Mogoșoaia: expoziția Divinul și Umanul a artiștilor Grigore Popescu-Muscel și Maria Popescu-Dragomir, 22 aprilie – 07 mai 2023
22 aprilie, 2023 - 7 mai, 2023
Începând cu data de 13 aprilie 2023, Galeria Parter, Palat va găzdui expoziția intitulată Divinul și Umanul a artiștilor Grigore Popescu-Muscel și Maria Popescu-Dragomir.
Deschiderea expoziției va avea loc sâmbătă, 22 aprilie 2023, ora 17:00 și va rămâne deschisă publicului până pe data de 07 mai.
O dimensiune mai puțin cunoscută a creației lui Grigore Popescu Muscel ni se dezvăluie, în plentitudinea ei, cu ocazia expoziției retrospective intitulate „Gânduri și Culori”, deschise, alături de Maria Popescu Dragomir, la Palatul Brâncovenesc de la Mogoșoaia, în Săptămâna Luminată a anului 2023.
E vorba despre pictura sa de șevalet – realizată în tehnica uleiului pe carton sau pânză și, uneori, în encaustică – prezentată ca o secțiune aparte a expunerii.
Șaizeci și cinci de lucrări, pictate în diferite perioade, acoperă toate subiectele consacrate în acest gen de artă: natură statică, peisaj, portret, compoziție cu personaje sau chiar abordări
hibride, precum inserția în peisaj a unui grup de personaje sau sugestii de natură statică într-o scenă de gen.
Fără a intra, în vreun fel, în disonanță cu activitatea de pictor bisericesc și iconar a lui Grigore Popescu Muscel, creația sa laică îi dezvăluie o altă latură a personalității și, în plus, are
menirea de a potența ambele tipuri de preocupare artistică, cu forța dată de complementaritatea celor două tipuri de expresie.
Doar la o vedere superficială s-ar putea crede că pictorul muralist îl concurează pe cel care lucrează în atelier, la șevalet. În realitate, ca orice artist complex, Grigore Popescu Muscel
își exersează măiestria în oricare tehnică sau tip de abordare plastică, fie ea religioasă, fie laică, fie pe dimensiunile grandioase ale zidurilor de biserică, fie pe cele mult mai restrânse ale pânzei.
Practicând două genuri diferite de pictură, artistului i se deschid mai multe posibilități de abordare iar viziunea sa se îmbogățește pentru că sugestiile frescei, mai ales la nivelul cromaticii
și al compoziției, se răsfrâng asupra picturii de șevalet, în timp ce practicarea picturii de șevalet conduce la o reprezentare mai sintetică a scenelor și a personajelor sacre.
Cu o bogată cultură vizuală, și nu numai, având prilejul de a călători și de a cunoaște alte spații și alte școli de pictură, din epoci diferite, Grigore Popescu Muscel a ajuns, treptat, prin
dobândirea de experiență și prin asimilare, la un stil propriu, Începând cu data de 13 aprilie 2023, Galeria Parter, Palat va găzdui expoziția intitulată
Divinul și Umanul a artiștilor Grigore Popescu-Muscel și Maria Popescu-Dragomir. Deschiderea expoziției va avea loc sâmbătă, 22 aprilie 2023, ora 17:00 și va rămâne
deschisă publicului până pe data de 07 mai.
O dimensiune mai puțin cunoscută a creației lui Grigore Popescu Muscel ni se dezvăluie, în plentitudinea ei, cu ocazia expoziției retrospective intitulate „Gânduri și Culori”, deschise,
alături de Maria Popescu Dragomir, la Palatul Brâncovenesc de la Mogoșoaia, în Săptămâna Luminată a anului 2023.
E vorba despre pictura sa de șevalet – realizată în tehnica uleiului pe carton sau pânză și, uneori, în encaustică – prezentată ca o secțiune aparte a expunerii.
Șaizeci și cinci de lucrări, pictate în diferite perioade, acoperă toate subiectele consacrate în acest gen de artă: natură statică, peisaj, portret, compoziție cu personaje sau chiar abordări
hibride, precum inserția în peisaj a unui grup de personaje sau sugestii de natură statică într-o scenă de gen.
Fără a intra, în vreun fel, în disonanță cu activitatea de pictor bisericesc și iconar a lui Grigore Popescu Muscel, creația sa laică îi dezvăluie o altă latură a personalității și, în plus, are
menirea de a potența ambele tipuri de preocupare artistică, cu forța dată de complementaritatea celor două tipuri de expresie.
Doar la o vedere superficială s-ar putea crede că pictorul muralist îl concurează pe cel care lucrează în atelier, la șevalet. În realitate, ca orice artist complex, Grigore Popescu Muscel
își exersează măiestria în oricare tehnică sau tip de abordare plastică, fie ea religioasă, fie laică, fie pe dimensiunile grandioase ale zidurilor de biserică, fie pe cele mult mai restrânse ale pânzei.
Practicând două genuri diferite de pictură, artistului i se deschid mai multe posibilități de abordare iar viziunea sa se îmbogățește pentru că sugestiile frescei, mai ales la nivelul cromaticii
și al compoziției, se răsfrâng asupra picturii de șevalet, în timp ce practicarea picturii de șevalet conduce la o reprezentare mai sintetică a scenelor și a personajelor sacre.
Cu o bogată cultură vizuală, și nu numai, având prilejul de a călători și de a cunoaște alte spații și alte școli de pictură, din epoci diferite, Grigore Popescu Muscel a ajuns, treptat, prin dobândirea de experiență și prin asimilare, la un stil propriu, inconfundabil, în arta sa murală, o artă de sinteză, în care rigorile reprezentării de sorginte postbizantină se întâlnesc cu influențele din pictura occidentală, renascentistă și manieristă, în special. În egală măsură, lucrările sale de șevalet, cu subiect laic, tot calitatea unei sinteze plastice o demonstrează, pentru că și aici influențele picturii sacre bizantine – precum respingerea oricărei forme de naturalism, reprezentarea stilizată, lipsită de volumetrie, a personajelor sau cromatica armonioasă și caldă, fără de stridență, a frescei – își dau întâlnire cu un modernism accentuat, inovator, care amintește uneori de expresionism, cubism sau surrealism. Mai mult, caracterul monumental, ce nu ține numai de dimensiunea unei lucrări, se imprimă și asupra acestor compoziții de atelier.
Peisajele pictate de Grigore Popescu Muscel sunt reverii ale artistului, transpuse pe pânză, în diferite spații, pe unde a călătorit sau a lucrat, dar și în locurile natale, la Câmpulung sau în fostul județ Muscel. Astfel, se întâlnesc în expoziție, peisaje din România (Munții Apuseni, Timișoara, Măgura, București – Parcul Krețulescu –, Câmpulung Muscel, Nămăiești) dar și din Italia (Toscana, Tirolul de Sud), Franța (Saint Remy Montbard). În fiecare dintre aceste inconfundabil, în arta sa murală, o artă de sinteză, în care rigorile reprezentării de sorginte postbizantină se întâlnesc cu influențele din pictura occidentală, renascentistă și manieristă, în special. În egală măsură, lucrările sale de șevalet, cu subiect laic, tot calitatea unei sinteze plastice o demonstrează, pentru că și aici influențele picturii sacre bizantine – precum respingerea oricărei forme de naturalism, reprezentarea stilizată, lipsită de volumetrie, a personajelor sau cromatica armonioasă și caldă, fără de stridență, a frescei – își dau întâlnire cu un modernism accentuat, inovator, care amintește uneori de expresionism, cubism sau surrealism. Mai mult, caracterul monumental, ce nu ține numai de dimensiunea unei lucrări, se imprimă și asupra acestor compoziții de atelier. Peisajele pictate de Grigore Popescu Muscel sunt reverii ale artistului, transpuse pe pânză, în diferite spații, pe unde a călătorit sau a lucrat, dar și în locurile natale, la Câmpulung sau în fostul județ Muscel. Astfel, se întâlnesc în expoziție, peisaje din România (Munții Apuseni, Timișoara, Măgura, București – Parcul Krețulescu –, Câmpulung Muscel, Nămăiești)
Cu o bogată cultură vizuală, și nu numai, având prilejul de a călători și de a cunoaște alte spații și alte școli de pictură, din epoci diferite, Grigore Popescu Muscel a ajuns, treptat, prin dobândirea de experiență și prin asimilare, la un stil propriu, inconfundabil, în arta sa murală, o artă de sinteză, în care rigorile reprezentării de sorginte postbizantină se întâlnesc cu influențele din pictura occidentală, renascentistă și manieristă, în special. În egală măsură, lucrările sale de șevalet, cu subiect laic, tot calitatea unei sinteze plastice o demonstrează, pentru că și aici influențele picturii sacre bizantine – precum respingerea oricărei forme de naturalism, reprezentarea stilizată, lipsită de volumetrie, a personajelor sau cromatica armonioasă și caldă, fără de stridență, a frescei – își dau întâlnire cu un modernism accentuat, inovator, care amintește uneori de expresionism, cubism sau surrealism. Mai mult, caracterul monumental, ce nu ține numai de dimensiunea unei lucrări, se imprimă și asupra acestor compoziții de atelier.
Peisajele pictate de Grigore Popescu Muscel sunt reverii ale artistului, transpuse pe pânză, în diferite spații, pe unde a călătorit sau a lucrat, dar și în locurile natale, la Câmpulung sau în fostul județ Muscel. Astfel, se întâlnesc în expoziție, peisaje din România (Munții Apuseni, Timișoara, Măgura, București – Parcul Krețulescu –, Câmpulung Muscel, Nămăiești) dar și din Italia (Toscana, Tirolul de Sud), Franța (Saint Remy Montbard). În fiecare dintre aceste inconfundabil, în arta sa murală, o artă de sinteză, în care rigorile reprezentării de sorginte postbizantină se întâlnesc cu influențele din pictura occidentală, renascentistă și manieristă, în special. În egală măsură, lucrările sale de șevalet, cu subiect laic, tot calitatea unei sinteze plastice o demonstrează, pentru că și aici influențele picturii sacre bizantine – precum respingerea oricărei forme de naturalism, reprezentarea stilizată, lipsită de volumetrie, a personajelor sau cromatica armonioasă și caldă, fără de stridență, a frescei – își dau întâlnire cu un modernism accentuat, inovator, care amintește uneori de expresionism, cubism sau surrealism. Mai mult, caracterul monumental, ce nu ține numai de dimensiunea unei lucrări, se imprimă și asupra acestor compoziții de atelier. Peisajele pictate de Grigore Popescu Muscel sunt reverii ale artistului, transpuse pe pânză, în diferite spații, pe unde a călătorit sau a lucrat, dar și în locurile natale, la Câmpulung sau în fostul județ Muscel. Astfel, se întâlnesc în expoziție, peisaje din România (Munții Apuseni, Timișoara, Măgura, București – Parcul Krețulescu –, Câmpulung Muscel, Nămăiești)