Muzeul Național al Literaturii Române vă invită la expoziția „IOVAdis 70va”, un omagiu adus memoriei scriitorului, poetului și filosofului Gheorghe Iova

Expoziția poate fi vizitată până pe 29 ianuarie, de luni până vineri, în intervalul orar 10.00-18.00.

Conceptul expozițional îi aparține artistului plastic Filip Capsali, care a construit această materie expozițională pe structura fecundă a lumii literare – Iova, a universurilor plastice ale artiștilor „prieteni”, nume de referință ale artei plastice românești, artiști consacrați în plan național și internațional, profesori universitari, artiști cu care Gheorghe Iova a avut proiecte și realizări plastice. Artiștii invitați în cadrul expoziției sunt Ecaterina Vrana, Gh. Iliescu Călinescu, Cristina Iliescu Călinești, Filip Capsali, Cătălin Guguianu, Marcel Bunea, Eugen Raportoru, Marius Barb Barbone și Sergiu Zancu.

Expoziția va reuni lucrări de grafică, sculptură și pictură. De asemenea, vor fi expuse și câteva schițe ale scriitorului.

După anii ‘90, Gh. Iova a trăit aproape de artiștii plastici, în zona cercetării artistice, unde s-a creat o osmoză cu direcții diferite, a cărei dinamică a generat ambivalențe artistice. Una dintre meditațiile lui Iova era: „Din câte cuvinte alcătuiește un artist o lucrare?”. Titlul expoziției „IOVAdis 70va” reprezintă un salut, dar și o întrebare (Încotro?), unde substantivul și subiectul Iova generează o interogație retorică. Lucrările expuse vor edifica acest spațiu interogativ, Iova-Dis, clarifică dimensiunile spațiului, cuvânt-formă-culoare-lumină. – Veronica Capsali, curatorul expoziției.

Gheorghe IOVA (29 ianuarie 1950 – 29 iunie 2019) a fost cel mai radical textualist underground al „generației 80”. S-a născut pe 8 ianuarie 1950 la Săhăteni, județul Buzău, dar a fost declarat în acte, pe 29 ianuarie. Un unchi al său, fizician, l-a atras către științele exacte; a făcut totuși Literele în perioada maximei destinderi poststaliniste, alcătuind, alături de prietenii Mircea Nedelciu, Gh. Crăciun, Gh. Ene, Emil Paraschivoiu, Ioan Flora, gruparea neo-avangardistă și experimentală „Noii”. Boem și marginal, avizat în materie de textualism german (Helmus Heisenbutell) și francez (Tel Quel), wittgensteinian de cursă lungă și pasionat al filosofiei limbajului, a fost un anarhist subversiv pur sânge; a încercat să dejoace convențiile textului literar și ale „textului social”, situându-se ex-centric față de canoanele literare. A lucrat, decenii de-a rândul, ca liber profesionist și a fost (înainte de orice) liderul informal, maestrul din umbră al optzecismului teoretic. Un „om din subterană” care a ieșit rar la suprafață – bunăoară, în antologiile de grup „Desant `83” și „9 poeți” (înainte de 1989). Volumul experimental „Texteiova” (1992) recuperează scrieri vechi (uneori) de câteva decenii, ca și seminalul, definitoriul „Acțiunea textuală”. Va simula, mai târziu, romanul („De câți oameni e nevoie pentru sfârșitul lumii”) și poezia, în cărți de fapt inclasabile, unde cuvintele de ordine sunt „textul” și „textuarea”.