Muzeul Național al Literaturii Române vă invită miercuri, 14 septembrie 2022, de la ora 21.00, la „Viziunea vizuinii” după Marin Sorescu, un spectacol de și cu Simona Măicănescu

Simona Măicănescu a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale” în 1983, la clasa profesorului Octavian Cotescu. A făcut parte din trupa Teatrului „Podul”, de la Casa de Cultură a Studenților „Grigore Preoteasa”, apoi a jucat la Teatrul Mic, Teatrul Tineretului Piatra Neamţ, Teatrul Naţional „I. L. Caragiale” din Bucureşti, Teatrul Lucia Sturdza Bulandra. După ce a jucat în „De ce trag clopotele, Mitică?” şi „Balanţa”, Simona Măicănescu pleacă în Franţa în 1993, a colaborat cu Théâtre de Vidy, Théatre des Amandiers Nanterre, Athénée Théâtre Louis-Jouvet, iar peste Ocean, în New York, cu La MaMa Experimental Theatre Club. A făcut parte din distribuția a numeroase filme, alături de nume importante ale cinematografiei mondiale. Actriţa se întoarce periodic în România pentru diverse proiecte teatrale. Ca să dăm doar două exemple de spectacole cu care a cucerit publicul amintim „The Fever”, în regia lui Lars Norén, după textul scris de actorul american Wallace Show, și „Astăzi mai bine nu m-aș fi întâlnit cu mine însămi”, după romanul Hertei Muller, realizat cu sprijinul profesoarei Sanda Manu, lui Lars Norén și Cătălin Naum.

Marin Sorescu (n. 29 februarie 1936 – d. 8 decembrie 1996) este considerat unul dintre cei mai mari scriitori români contemporani. Poet, dramaturg, prozator, eseist şi traducător, Marin Sorescu s-a facut remarcat şi prin preocuparea pentru pictură, deschizând numeroase expoziţii în ţară şi în străinătate. După Revoluţia română din 1989, a ocupat functia de ministru al Culturii. A debutat în 1964, la vârsta de 28 de ani, cu volumul de poezii satirice „Singur printre poeţi”. Până la moartea sa, în 1996, mai publică încă 23 de volume, devenind o figură marcantă a poeziei româneşti contemporane. În 1966 primeşte Premiul Uniunii Scriitorilor pentru „Poeme”, reuşind să repete această performanţă de încă cinci ori pe parcursul carierei. Dramaturgia lui Marin Sorescu abordează cu precădere tematica teatrului poetico-parabolic în trilogia „Setea Muntelui de sare”, care cuprinde piesele „Iona”, „Paracliserul” şi „Matca”. Abordează fie teatrul contemporan în „Există nervi” sau teatrul istoric în „A treia ţeapă” și scrie o serie de comedii cum ar fi „Răceala” sau „Vărul Shakespeare”, al căror mobil este chiar ironia muşcătoare, împrumutată din lirica soresciană. „Viziunea vizuinii” şi, mai ales, „Trei dinţi din faţă” sunt două din romanele sale cele mai reprezentative. „Viziunea vizuinii” explorează o lume a aspiranţilor la gloria artistică, în registru buf, radicalizând efectul de gratuitate. În decor silvestru şi cu identităţi zoomorfe, personajele participă la un cenaclu condus de o autoritate pur birocratică, se lansează în denunţuri şi îşi fac la comandă autocritica, meditează asupra artei angajate şi compun versuri pe schemă dată.

Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile. Vă așteptăm cu drag!