Reșița: Obiectul lunii februarie 2021 la Muzeul Banatului Montan: suport de cuțite reprezentând o statuetă feminină cu postament circular dantelat

Asimilarea obiectelor de uz casnic ca obiecte decorative, indică atât implementarea atributului estetic unui obiect utilitar, dar și o formă de bun-gust a deținătorului.

În colecțiile deținute de Muzeul Banatului Montan Reșița regăsim un suport de cuțite reprezentând o statuetă feminină cu postament circular dantelat, sprijinit pe trei picioare rotunde aplatizate, propus a constitui obiectul lunii

februarie. Este realizat din metal turnat și argintat, cu dimensiunile de 11,5×13×36,5 cm. Datarea aproximată a acestei piese ar fi între sfârșitul secolului al XIX-lea și primul deceniu al celui următor. Silueta statuetei este înfățișată ușor curbat pe spate, cu privirea ațintită spre stânga sus. La baza umerilor este dispusă o tijă arcuită ce susține stativul în care sunt introduse cinci cuţite. Este de remarcat aici finețea execuției, ținând cont de faptul că este vorba de o piesă turnată. Cuțitele sunt argintate, gravate cu monogramă, având motive ornamentale vegetale și de factură barocă pe mâner. Pe lama cuțitelor este aplicată marca societății cu inscripția *TOW AKC* R PLEWKIEWICZ i S-KA. expusă într-un oval alungit. Aceasta este o abreviere poloneză a sintagmei Towarzystwo Akcyjna Roman Plewkiewicz i Spółka, ceea ce se traduce prin Societatea pe Acțiuni Roman Plewkiewicz.

Fabrica a fost creată de Roman Plewkiewicz în anul 1886 ca filială a Württembergische Metallwarenfabrik (Fabrica de articole metalice din Württemberg), fiind specializată la început doar în argintarea obiectelor de metal, urmând ca din 1890 să fie axată pe producția articolelor de masă placate cu argint. După 1900, atunci când se retrage Roman Plewkiewicz, firma a fost transformată în societate pe acțiuni, iar în 1914 aceasta își încheie activitatea.

Este vorba de un obiect de lux, denotând asocierea utilului și esteticului și accesibil celor cu dare de mână, acompaniind la mesele festive sau la sărbători tacâmuri de aceeași factură, ca expresie a statusului social și financiar al deținătorului. Ilustrează, de asemenea, o epocă și un stil de viață, aceea de la începutul secolului XX, când ultimele ecouri ale rococoului și barocului defineau, din punct de vedere artistic, piese de același stil.

http://www.ascasonline.org/articoloDICEM165.html

Minodora Damian