Reșița: Obiectul lunii iulie 2021 la Muzeul Banatului Montan: Toți oamenii StEG-ului: Albumele Georg Scheda.

Zeci de mii de oameni au contribuit de-a lungul celor 250 de ani de la aprinderea furnalelor la Reşiţa în 3 iulie 1771 la creşterea oraşului. Fiecare dintre ei a fost marcat de unicitatea aventurii pe care a trăit-o putând lăsa măcar o dovadă a acesteia.

Povestea obiectului lunii IULIE la Muzeul Banatului Montan aduce cu sine dovada incontestabilă a unei astfel de aventuri incredibile trăite de Georg Scheda în Banat. Este vorba despre două albume foto unice, bogat ornamentate, elegante, luxoase, adevărate bijuterii realizate în stil eclectic, specific finalului de secol, obiecte decorative extraordinare cu funcţie estetică şi mnemonică deopotrivă.

Albumele au un parcurs propriu: au intrat în colecţia Muzeului înainte de 1989, fiind achiziţionate de la familia Iclozan din Begheiu Mic, fără a fi expuse vreodată. Unul datează din 1892, dedicat de către funcţionarii StEg Anina pentru Georg Scheda, iar cel de-al doilea, realizat în 1895 la Reşiţa, dedicat aceluiaşi Georg Scheda de funcţionarii de la StEG Reşiţa.

Albumele-bijuterie au fost realizate de meşterii unuia dintre cele mai importante şi bine văzute ateliere de gen, cel al vienezului August Klein din strada Graben 20. August Klein (1824 – 1890) a început să lucreze ca legător de carte apoi şi-a înfiinţat propriul atelier la Viena pentru accesorii din piele. în 1881 primea de la împăratul Franz Joseph I titlul „Ritter von Ehrenwalten” şi a fost numit furnizor al curţii imperiale şi regale pentru produse din piele, lemn şi bronz {Lexicon biografic austriac 1815-1950 (OBL),3, Verlag der Osterreichischen Akademie der Wissenschaften, Viena 1965, subvoce Klein von Ehrenwalten August, p. 386).Trebuie spus că la momentul realizării albumului nostru, fondatorul atelierului nu mai trăia.

Impresionant este albumul realizat la Reşiţa. Dimensiunile îi conferă ţinută, albumul impresionează prin greutate (8 kg.) şi prin mărime (40cmx34cm) dar şi prin legătura elegantă în piele de culoare crem, coperta decorată cu intarsii metalice aurite şi emailate. în cele patru colţuri au fost „brodate” din metal crenguţe de vâsc cu frunze şi fructe emailate. în centrul copertei a fost dispusă monograma celui căruia i s-a dedicat albumul, GS, precum şi două imagini reprezentative pentru acesta incluse în hublouri încadrate de motive vegetale: casa administratorului superior StEG din Reşiţa (aşa cum apare ea şi într-o carte poştală realizată de către Lambert Braumuller, vezi Helmut Kulhanek, Cartofilie reşiţeană, p. 43, fig. 403, 404, Vila administratorului, F6 tisztartoi lakas, 1904) şi imaginea uzinei din Reşiţa, având ca element distinctiv furnalele. Artistul care a conceput coperta asociază astfel viaţa profesională a personajului cu aceea particulară, ambele strâns legate de StEG. Un al treilea element de identificare, de această dată cronologic, este oferit de plăcuţa metalică emailată cu albastru regal pe care s-au înscris anii 1855-1895. Interiorul copertei este îmbrăcat în catifea roşu închis şi denotă de asemenea eleganţă şi bun gust, având inserat şi numele atelierului cu caractere aurii.

Foaia de dedicaţie separată, scrisă cu roşu şi negru relevă în sfârşit numele personajului şi scopul realizării albumului: „Die Beamtenschaft des Werkes Resicza ihrem hochverehrten Shef Herm Oberverwalter Georg Scheda zu seinem 40 jăhringen Dienstjubilăum am 10 December 1895”: Oficialii Uzinelor Reşiţa, apreciatului lor şef domnul Georg Scheda, la aniversarea celor 40 de ani de muncă. în cele 14 pagini cartonate şi aurite ale albumului au fost operate 112 fante-medalion pentru fotografii portret tip carte de visite. Aceasta era noua ofertă a fotografilor spre finalul secolului al XIX-lea, cu toate că fotografia portret era deja la modă încă din anii 60 ai veacului. Prin adoptarea acestui format, 10,5cmx6,5cm, s-a mai făcut încă un pas către intrarea fotografiei în intimitatea căminului, ea putând fi agăţată pe perete sau pusă cu grijă într-un album, aşa cum este cazul aici, ori în intimitatea jurnalelor ca obiecte de preţ. Fotografiile au transformat astfel genealogia într-un muzeu de familie. Cărţile de vizită au fost introduse în fante potrivite în astfel de albume elegante care se puteau deschide ca o cutie muzicală, conferind un plus de relaxare (Michel Frizot, A New History of Photography, Konemann, 1998).

În Banat şi în Transilvania, ca pe întreg cuprinsul Europei, în fiecare oraş sau târg s-a deschis măcar un atelier foto. în Reşiţa, spre finalul secolului al XIX-lea, lucrau mai mulţi fotografi: FayMârton, activa deja de la finalul anilor 1880 într-un atelier la strada Principală (Hauptgasse/Fo utcza), în casa lui Maier Jânos; Rudolf Kossyna deţinea ateliere atât în Reşiţa, pe strada Gării (Bahnhofgasse, nr. 74) cât şi în Lugoj; Mayer Sândor şi Robert Schmicheus aveau fiecare câte un astfel de atelier. La Oraviţa, alături de Schmicheus, mai fotografia la atelierul său din Piaţa Mare, vis-â-vis de Cazinou, şi Louis Rebemigg care se recomandă drept fotograf u.ac. maier (fotograf und academic maler=fotograf şi pictor academic).

Cele 102 cartonaşe necesare pentru cărţile de vizită din acest album au fost comandate special tot la Viena, la una dintre cele mai cunoscute firme, Eisenshiml und Wachtl, care realiza designul atelierului şi îl printa pe verso. Litograful Bernard Wachtl a fost extrem de cunoscut din Grecia şi până în Principatele Române tocmai pentru faptul că imprima logoul atelierelor foto.

Din păcate, numele persoanelor (toţi bărbaţi) care apar în fotografii, rămâne, încă, imposibil de stabilit. Este însă foarte clar că sunt membri ai administraţiei uzinelor. îmbrăcaţi elegant dar sobru, în costum de epocă, de tip occidental, specific funcţionarilor. Mustaţa răsucită, â la Napolean III, şi barba îngrijită şi-au avut zilele de glorie în această a doua jumătate a secolului al XIX-lea, precum şi coafura masculină, bine aşezată, după moda finalului de veac, eventual cu cărare,au fost, pentru fiecare dintre funcţionari, simbolul poziţiei sociale.

Fotografiile alb-negru, au fost făcute în atelierele deja menţionate: 65 dintre funcţionari au apelat la serviciile lui Kossyna, atât la Reşiţa cât şi la Lugoj iar la cabinetul lui Fay Mârton, 21 de persoane. Unii au avut fotografii făcute la Viena (la A. Huber, Rosa Jenik, Pokomy), la Budapesta, Orşova (M. Alscher).

Personajul principal al poveştii este însă GEORG SCHEDA. Un tip uscăţiv, cu haină neagră, sobră dar totuşi elegant, dacă e să judecăm după ceasul de la vestă, purtând barba şi mustaţa, mai degrabă blonde, poza în 1892 în atelierul lui Robert Smicheus din Oraviţa, pentru albumul care i se dedica de către funcţionarii din Anina, la plecarea sa de acolo.

Scheda s-a născut la Leitomischel (azi Litomysl, Cehia) în 1831, unde, probabil, a şi copilărit. în 1852 îl regăsim ca absolvent al cunoscutei Academii Miniere de la Schemnitz (Bergakademie Schemnitz), fondată în 1735 (Gedenkbuch zur hundertjărigen. Grundung der kon.

Ungarischen 1770-1870, p. 209), de unde au pornit în carieră numeroşi ingineri minieri, pentru toate zonele din Europa în care a avut loc o activitate industrială şi extractivă, ajungând inclusiv în Banat. La scurtă vreme, în 1857, angajat fiind la nou înfiinţata companie (iulie 1855) D/’e k.k. privilegierte Osterreichisch-ungarische Staatseisenbahn-Gesellschaft (StEG), tânărul Scheda era deja Hiitteningineur (inginer cu funcţie administrativă) la Şasea, localitate cu o lungă tradiţie minieră unde fuseseră achiziţionate 27 de câmpuri de minereu de fier şi furnalul (Rudolf Grăf, Domeniul bănăţean al St.E.G. 1855-1920, Reşiţa, 1997, p. 183).

Organizarea administrativă a domeniului bănăţean al StEG a cunoscut mai multe faze, fiind redus treptat numărul administraţiilor şi al funcţionarilor.în 1892, domeniile erau organizate în Administraţia Superioară Reşiţa (Oberverwaltung) condusă de un administrator superior (Oberverwalter), Administraţia Superioară Oraviţa şi Administraţia Anina. în 1892, StEG Reşiţa avea, din totalul de 6502 angajaţi, 49 de funcţionari (R. Grăf, Ibidem)!n 1895, la 40 de ani de la preluarea domeniilor, rămăseseră doar două administraţii: Reşiţa şi Oraviţa, fiecare cu administratorul ei. Astfel, era o chestiune obişnuită ca în interiorul companiei personalul să fie mutat dintr-o localitate în alta, acolo unde era nevoie ori ca urmare a unor schimbări structurale. în 1870, Scheda este Hiitten-Meister la Dognecea. Aici a petrecut probabil o perioadă de încă cel puţin 10 ani, căci abia în 1880 este numit Bergverwalter la Anina (Steierdorf)!n timpul administraţiei sale, la Anina are loc tragicul accident minier din 11 decembrie 1884. în 1892, Georg Scheda se afla în postura dublă de administrator superior al Reşiţei şi administrator al Aninei. Atunci când, aşa cum spuneam, are loc o comasare administrativă în 1895, momentul realizării albumului, Georg Scheda era administratorul superior la Reşiţa. Cei 40 de ani de muncă în aceeaşi companie, de la absolvire şi până la pensionare, au fost onoraţi de către ceilalţi colegi funcţionari cu acest minunat album, pe care, dacă bătrânul inginer şi-ar fi petrecut câteva minute să-l frunzărească, ar fi putut povesti despre viaţa fiecăruia: Franz Krecsy, secretarul administraţiei; Jozsef Stanek, Antal Pavelk, Guido Kem, Ârpâd Biro; contabilul şef Gyula Faber sau contabilul şef adjunct Tamâs Becker, trezorierulDaniel Lemai sau şeful de depozit, Zirkl Antal.

Trei ani mai târziu, în 1898, inginerul Georg Scheda murea la Reşiţa, unde, probabil, a şi fost înmormântat. Este foarte posibil ca doctorul Georg Scheda, cunoscut pentru activitatea sa la Oraviţa, membru al Lojii Kosmos, să fi fost fiul său, şi să nu fie doar o coincidenţă de nume, însă, deocamdată, informaţiile sunt ambigue.

O viaţă şi o carieră dedicate celei mai mari companii industriale a secolului al XIX-lea, comprimate într-un album au reuşit să treacă testul timpului, aşa cum numai marile destine o pot face. Fotografia a fost suportul material pentru un astfel de demers, albumul-bijuterie- un obiect ce continuă să facă senzaţie şi după 120 de ani.

Magina Livia