România: Mihai Eminescu în lumina obiectelor clasate în Patrimoniul Cultural Naţional Mobil

Mihai Eminescu în lumina obiectelor clasate în Patrimoniul Cultural Naţional Mobil.

Institutul Naţional al Patrimoniului deţine în gestiune o serie de fişe de obiecte clasate în patrimoniul cultural naţional mobil referitoare la persoana şi opera poetului Mihai Eminescu. Pentru cultura noastră naţională, de mare valoare sunt obiectele clasate referitoare la opera sa. Nu este în intenţia noastră de a releva opera eminesciană – ea a fost deja făcută în lucrări de mare valoare în toată perioada secolului XX. Vom menţiona doar că opera sa este definitorie pentru spiritualitatea poporului român – de un pesimism vesel (o ţară tristă, plină de umor, pentru a-l parafraza doar pe Bacovia, fără a ai merge la alte exemple punctuale).

Fotografie – Spătaru, Gheorghe. Fotografie a casei de la Ipoteşti a familiei Eminovici

Dintre manuscrisele eminesciene aflate în colecţia Bibliotecii Academiei Române amintim pe cele care conţin poeziile „Călin”, „Dorinţa”, „Crăiasa din poveşti”, „Criticilor mei”, „Pe gânduri ziua”, „S-a stins viaţa”, „Scrisoarea a IV-a”, „Freamăt de codru”, „Povestea codrului”, „Despărţire”, „Povestea teiului”, „Revedere”, „Departe sunt de tine”, „Lacul”, „Peste vârfuri” apoi „Scrisoarea V”, „Nu mă înţelegi”, „Renunţare”, „Iubind în taină”, „Pe gânduri ziua”, „Făt-Frumos din tei”, „Scrisoarea I”, „Rugăciunea unui dac”, „Afară-i toamnă”, „Mai am un singur dor”, „Glossă”, „Atât de fragedă”, „Gemenii”, „Diana”, „Freamăt de codru”, „S-a dus amorul”, „Floare albastră”, „La steaua”, „Scrisoarea a III-a”, „Amorul unei marmure”, „Mortua est”, „Venere şi Madonă” şi multe altele ce se pot vedea răsfoind selecţia. Valoarea acestora din punct de vedere patrimonial este inestimabilă.

Manuscris – Eminescu, Mihai. [Versuri (Scrisoarea a II-a, Scrisoarea a III-a, Legenda Luceafărului, Codrul, Glossa), Însemnări istorice, Dicţionar de rime]

Alături de aceste manuscrise ale creaţiei poetice eminesciene, în selecţia noastră se pot vedea cele referitoare la proză: „Geniu pustiu”, „Avatarii faraonului Tla”, „La curtea cuconului Vasile Creangă”, „Părintele Ermolachie Chisăliţă”, „Archaeus”, „Cezara”, „Visul unei nopţi de iarnă”, traduceri din Immanuel Kant („Critica raţiunii pure”); lucrări ştiinţifice, de filozofie, matematică, istorie etc.

Pictură de şevalet – Băncilă, Octav. Eminescu şi Creangă

Alte obiecte ce fac referire la persoana marelui poet sunt cele aflate în colecţiile Muzeului Naţional de Artă a României, sau ale Centrului Naţional de Studii „Mihai Eminescu” de la Ipoteşti. Este vorba de obiecte personale aparţinând poetului sau alte obiecte, creaţii ulterioare dispariţiei poetului şi care urmau să evidenţieze personalitatea acestuia (pictură, sculptură, schiţe de monument).

Revenind la opera lui Eminescu – dintre poezie şi proză, poezia ocupând un loc mult mai important datorită impactului pe care l-a avut asupra publicului larg, dat fiind limbajul pe cât de simplu şi de uzual dar cu atât mai cuprinzător al versurilor (a se vedea manuscrisele cuprinzând dicţionare de rimă), prin urmare, extrem de uşor de înţeles inclusiv de către oamenii cu un minim de pregătire (cum, din păcate, erau majoritatea la acea vreme) – putem afirma fără nici un fel de exagerare că reprezintă una dintre cele mai strălucitoare nestemate din tezaurul culturii româneşti. Versuri extrem de simple (unele din două-trei cuvinte) dar extrem de profunde, în care fiecare se poate regăsi sau îşi poate regăsi sentimentele, bucuriile, tristeţile şi mângâierea. Se poate vedea cultura foarte bogată a poetului – cunoştinţe despre natură, de la natura terestră – codrul – la cea cosmică – „Căci unde-ajunge, nu-i hotar/Nici ochi spre a cunoaşte/Şi vremea-ncearcă în zadar/Din goluri a se naşte” (versurile te duc cu gândul la recent descoperita Gaură neagră din centrul galaxiei, ceea ce demonstrează elementul intuitiv al culturii poetului în domenii mai puţin cunoscute) apoi cunoştinţe vaste de literatură, filosofie, istorie, sociologie, psihologie, religie, inclusiv ştiinţe exacte.

Manuscris – Eminescu, Mihai. “La steaua”

În anul morţii sale, o revistă germană de la Bucureşti se plângea de faptul că marele poet n-a primit vreun premiu academic sau vreo distincţie onorifică pentru poeziile sale. Nedumerirea se datora, desigur, lipsei de cunoaştere a personalităţii poetului, sau poate a faptului că autorii articolului poate nu citiseră sau mai degrabă nu înţeleseseră versurile din Mai am un singur dor sau din Luceafărul – înţelese cu siguranţă de oamenii simplii. Satisfacţia sa – potrivit spuselor lui Titu Maiorescu – era de a veni în mijlocul prietenilor săi de la Junimea şi de a recita acolo strofele, fără a avea nici măcar dorinţa de a le publica (foarte multe poezii în manuscris îi erau luate din mână de diverşi amici şi publicate ulterior în Convorbiri literare).

Mihai Eminescu, Poezii – http://www.cimec.ro/Carte/Eminescu/ME.htm

Bunuri culturale mobile clasate în Patrimoniul Cultural Naţional – ttp://clasate.cimec.ro/

Text: Dan-Dragoş Ungureanu,

Selecție: Ania Moldoveanu,

Web: Cosmin Miu, Vasile Andrei.