Satu Mare: prezentarea cercetărilor arheologice recente de la Medieșu Aurit, 15 ianuarie 2019

Ziua Culturii Naționale oferă prilejul de a prezenta, la Sediul Muzeului de Istorie (Bd. V. Lucaciu, nr, 21), începând cu ora 18, cercetările arheologice recente de la Medieșu Aurit, cercetări ce vin să sporească splendoarea vestigiilor din localitatea de nord de Someș, vestigiile ajungând de o importanță majoră pentru patrimonial cultural național și european.

Apelativul de “aurit” al castelului și ruinele sale grandioase, ce ne impresionează și azi, vin să ateste bogăția acumulată în această zonă, zonă aflată pe drumul ce lega Transilvania de Polonia, iar prin aceste regiuni tranzitează mărfurile între Orient și nordul Europei. Ruinele de la Medieșu Aurit atestă existența unui centru de putere ce a dăinuit din perioada timpurie a Evului Mediu. Statutul de localitate centrală a Medieșului s-a extins până în epocă contemporană, dat fiind că localitatea a rămas a fi sediu al unui cerc electoral până la începutul secolului al XX-lea, cerc electoral ce includea un vast teritoriu situat la nord de Someș, teritoriu ce includea și Țara Oașului.

Deosebit de spectaculoase sunt vestigiile arheologice din antichitate. În epocă romană, în zona Medieșului a funcționat un centru economic strâns legat prin Someș de provincia intracarpatică Dacia. Cercetările arheologice recente realizate în centrul de olărit de la Medieș-Șuculeu au atestat că aici a funcționat cel mai mare centru de olărit din Europa Barbară, iar în apropiere, la Iojib, a fost descoperit un centru metalurgic. În preistorie, în hotarul satului învecinat Potău, a funcționat singura așezare fortificată din Câmpia Someșană, centru de putere prin care elitele locale controlau regiunea. În așezarea fortificată a fost descoperit un inel de buclă din aur, iar în apropierea sa au fost cercetat impresionantul mormânt tumular, de la situl Medieșu Aurit – Dâmbul Acastăului. Tot din vecinătatea fortificației preistorice de la Medieș, provine celebra ofrandă de arme de la Apa. Toate aceste descoperiri conturează cu acuratețe un important centru de putere care o lungă perioadă de timp, între 2200 și 1600 î. de Hr., controla comerțul zonei Transilvaniei cu Bazinul Superior al Tisei, pe un lung traseu ce lega Orientul de zona Mării Baltice.