Sibiu: Lucrarea lunii septembrie: Theodor Pallady (1871–1956), „Femeie pe canapea verde” (ulei pe pânză pe carton, 37,5×45,5 cm)

Lucrarea lunii septembrie: Theodor Pallady (1871–1956), „Femeie pe canapea verde” (ulei pe pânză pe carton, 37,5×45,5 cm)
(Autor text: Iulia Mesea)
Theodor Pallady, „pictorul boier” al școlii românești interbelice, a locuit și a creat între anii 1917 și 1939, la Paris, în Place Dauphine, unde avea atelierul care avea să devină celebru prin frecvența cu care apare în majoritatea compozițiilor cu scene de interior realizate în acea perioadă. Pictor al mediului citadin, al orașului cosmopolit, Pallady a renunțat treptat la redarea peisajului exterior, restrângându-și interesul la spațiul intim al acestui atelier, elaborând o pictură intimistă al cărei personaj principal este femeia. Așezat în fotoliu sau întins pe canapea, surprins în atitudini cotidiene sau ca nud, în momentele de relaxare, modelul lui Pallady este mereu dominat de o atitudine de visare, reflexivă, chiar melancolică. Femeile pozează într-o atitudine firească, degajată, concentrate mereu la micile gesturi cotidiene sau la gândurile lor, încât par să ignore complet atât prezența pictorului cât și a spectatorului. Artistul nu este interesat în aspectele biologic anatomice, ci în ideea de femeie, în absolutul feminin, în „poezia” prezenței feminine redată cu naturalețe și rafinament. Adesea chiar colțuroase în trăsăturile feței și chiar ale corpului, modelele sale incumbă o senzualitate ce nu e a formei lor, ci a sentimentului pe care li-l transferă pictorul, mărturisind parcă o relație apropiată între artist și model. Câteva elemente de interior vin să potențeze senzația de intimitate și confort, scaunul, canapeaua, paravanul și vasul cu flori, accentuând latura personală a acestui mediu.
În compoziția Femeie pe canapea, picturalitatea se compune din desenul inexact, simplificat și abrupt și din tonurile terne și lipsite de exaltări cromatice. Contrastele create de proiectarea personajului pe fundalul decorativ intens cromatic, alăturarea complementarelor, fixează centrul de interes al acestei compoziţii. Măsuţa (piesa de mobilier este frecvent singulară) şi fructiera (în alte compoziţii din acest ciclu florile, ceasul, cartea) cu semnificaţie simbolică şi rol decorativ, sunt învăluite de o lumina caldă, făcând atmosfera să vibreze de un erotism reţinut la extrem.
Culoarea este cea specifică creaţiei palladyene: mată, fără străluciri, fără efecte, aşternută în suprafeţe ample, într-un strat diafan şi tonalităţi rafinate. Alăturarea culorilor complementare (roșu și verde), induc un efect de uşoară vibraţie, griurile perlate și galbenul auriu susțin izul rafinat al mediului, iar fundalul cu benzi ornamentale pe verticală creează un contrast cu substrat simbolic decorativismul absorbind, parcă, misterul și melancolia personajului.
Artist reprezentativ al perioadei interbelice, Theodor Pallady a adus o viziune nouă, modernistă picturii românești.

/EN/
The September painting: Theodor Pallady (1871–1956), “Woman on a Green Sofa” (oil on canvas on cardboard, 37.5×45.5 cm)
(Text author: Iulia Mesea)
Between 1917 and 1939, Theodor Pallady, the „boyar artist” of the inter-war Romanian school, lived and created in his studio in Place Dauphine, Paris. His studio became famous because it appears in numerous compositions painted in those years. Painter of the urban life, of the cosmopolitan city, Pallady gradually gave up painting the exterior and focused on the interior of his studio creating intimist paintings where women were the main character. Sitting in an armchair or lain on a sofa, caught in quotidian postures, or nude, in a reposing state, Pallady’s model is forever overpowered by a dream-like pensive melancholic attitude. Women pose in a natural relaxed attitude, focused on their small day-to-day gestures, or on their thoughts, oblivious of both the artist and the spectator. The artist is not interested in the anatomy of the model, but in womanhood, in the feminine absolute, in the poem that femininity inspires and which he renders with naturalness and elegance. Even when their faces and bodies lack harmony /are square and stodgy/, his models display a sensuality which does not come from their shape, but from the manner in which the artist sees them, thus avowing the intimacy between artist and model. A few elements add to the feeling of privacy and comfort: the chair, the sofa, the screen and the flower vase enhancing the personality of the space.
In the composition Woman on Sofa, the inexact simplified and abrupt drawing, as well as the dull colours, lacking chromatic exaltation, actually make the picturalness. The contrasts created by placing the model against a colourful background, the closeness of the complementarians, mark the centre of interest of the composition. The small table (the piece of furniture is often singular) and the fruit bowl (in other compositions, flowers, a clock, a book), both decorative and symbolical, are enveloped in a warm light giving the entire atmosphere a contained eroticism.
The chromatic is the one which characterizes Pallady’s creations: matte, no glitter, no special effects, lain diaphanously, in elegant hues, on ample surfaces. The closeness of complementary colours (red and green), induce a gentle vibration, the pearl greys and the golden yellow hint to the elegance of the ambience while the vertical stripes create a symbolic contrast – the decorativeness absorbing the melancholy of the character.
Representative artist of the inter-war period, Theodor Pallady introduced a new, modern vision in Romanian painting.