Loading Events

« All Events

  • This event has passed.

Sibiu: Restaurarea atelierului de olar din Găleşoaia (Gorj). Vernisaj de Ziua Muzeelor

17 May, 2008

Muzeul în Aer Liber din Dumbrava Sibiului are deosebita plăcere de a vă invita să fiţi martorii reînvierii tradiţiilor populare: un meşter olar din satul Găleşoaia, judeţul Gorj îşi va etala măiestria în construirea cuptoarelor de ars oale la cele două gospodării din acelaşi sat, aduse în muzeu în cursul anului 2003.

Lucrările de reconstrucţie la cele două case, una datând de la începutul secolului al XIX-lea (casa veche) şi cealaltă de la începutul celui de-al XX-lea (casa nouă), se apropie de final acum, prin construirea a două cuptoare de ars oale, unul clădit din lut, îngrădit de nuiele (ilustrând tipul vechi de cuptor), iar celălalt din cărămidă (ilustrând tipul mai nou de cuptor).

Aşezat pe valea râului Tismana, satul Găleşoaia, atestat documentar prin actul din 8 iulie 1587, prin care Mihnea Turcitul îi acordă lui Stan şi fiilor săi „stăpânire în Găleşoaia, din partea lui Tăvan, jumătate sat şi alte cumpărături”, număra în anul 1992 în jur de 132 de case, iar în momentul transferului gospodăriei în muzeul sibian aproximativ 20, acesta fiind practic desfiinţat, ca urmare a exploatărilor miniere de la Rovinari. Singurul olar rămas în sat este Dumitru Coneru, meşterul care a venit în muzeu pentru a completa cu cele două cuptoare gospodăriile din Găleşoaia, transferate în Dumbravă ca mărturii ale existenţei trecute a celui mai important centru de olărit din judeţul Gorj. Prin arta sa, meşterul reînvie spiritul unui sat, acum dispărut.

Meşterul şi-a început activitatea de olar încă de la vârsta de 11 ani, descifrând alături de tatăl său tainele modelării lutului. Dumitru Coneru este continuatorul unei vechi tradiţii, străbunicul şi bunicul său fiind şi ei tot olari. La vârsta de 24 de ani a fost iniţiat de tatăl său în tehnica de construcţie a cuptoarelor, meşteşug ancestral pe care el continuă să-l practice cu dragoste şi dedicare.

Complexul arhitectural de olărit din Găleşoaia completează „Satul olarilor” din Muzeul în Aer Liber. Împreună cu moara cu şase ciuturi, transferată în muzeu în anul 1972, constituie mărturia existenţei seculare a puternicului centru de olărit, în condiţiile în care satul nu mai există azi.

 

Marius Gherghel, muzeograf, coordonator de şantier

Details

Date:
17 May, 2008
Event Category:

Organizer

Complexul Național Muzeal ASTRA – Sibiu
View Organizer Website

Venue

Complexul Național Muzeal “ASTRA” – Sibiu
Piaţa Mică nr. 11 - 12
Sibiu, Sibiu 550182 Romania
+ Google Map
View Venue Website

3 Comments

  • mirceaursache

    Bunicul si bunica mea Mogos Constantin si Polina au locuit in Galesoaia peste drum de casa factorului postal. Bunicul fost agent sanitar a avut in proprietate una din cele 6 roti de macinat din moara satului pe Tismana si este unul din cei care au contribuit la ridicarea bisericii din deal in cimitirul careia se odihneste. Biserica si cimitirul inca exista. Mama mea Mogos(acum Ursache) Polina si doua surori(Ioana, Maria) si un frate(Constantin) s-au nascut tot acolo. Pina in anul 1974 mergeam in vacante acolo si mi se parea un adevarat paradis. Nu stiu cat carbune au scos minerii razand satul dar sigur au distrus o veche vatra de cultura. Ma bucur sa aflu ca nu au reusit de tot, atelierul de olar, casa, patulul si moara fiind transferate in Muzeul Civilizatiei traditionale ”ASTRA” din Dumbrava Sibiului . Bunicii mei aveau o casa si acareturi identice dar fiind demolate le mai pot vedea doar in poze. Acum si intr-un muzeu. Felicitari.
    Mircea Ursache -Bucuresti 0747059951

  • mirceaursache

    Am vizitat biserica si cimitirul satului Galesoaia unde se odihneste bunicul meu Mogos Constantin si am privit muntii de steril din exploatarea de lignit ce au luat locul satului. Am facutmulte fotografii.
    Am citit pe net cum s-a salvat casa olarului, cuptoarele si moara din sat prin stramutarea lor la Complexul NationalMuzeal ASTRA din Dumbrava Sibiului. Am stabilit legatura pe net cu dl Ovidiu Baron (Marketing-PR ) de la muzeu ASTRA si asa a aparut ideea unei expozitii cu date si fotografii despre Galesoaia de ieri si de azi ce s-ar putea deschide pe 2 Septembrie 2009.
    Am luat legatura cu fosti locuitori ai satului cu care mi-am reamintit lucruri din copilarie sau din istoria satului pe care nu le stiam. Astfel Roventa Vasile, Ionescu Victor factorul postal(decedat recent la 90ani) si fiul tot Victor, Pecingina Gelu preotul din Galesoaia m-au incantat cu povestirile lor.
    Urmeaza sa iau legatura si cu altii si cer sprijinul oricui ca sa adunam fotografii, marturii, obiecte de ceramica traditionala sau alte obicte specifice culturii populare din Galesoaia. Si va invit sa ne vedem la deschiderea expozitiei.

    Cu multumiri pentru ajutor
    Mircea Ursache
    0747059951 ; e mail : mircea.ursache@gmail.com
    Bucuresti

    Ovidiu Baron Serviciul Marketing-PR Complexul National Muzeal “Astra”
    Sibiu, Piata Mica Nr. 11 Tel. 0269 21 80 40 Mobil 0756 085 773
    http://www.muzeulastra.ro http://www.muzeulastra.com http://jurnalvirtual.muzeulastra.com

    Vasile Roventa Consilier imobiliar Bucuresti 0723 533 695 http://www.timcousins.ro

    Ionescu Victor(fiul lui mosu’ Victor factoru’) Tg Jiu 0764701695
    In copilarie si chiar studentie isi ajuta tatal sa duca ziarele prin sat si ne va face schita satului casa cu casa cu numele locuitorilor.

    Olarii satului Galesoaia fiecare cu stiluri individualizate (urmeaza sa ii contactez prin Ionescu Victor) din care primii doi sunt dintre olarii vechi si vestiti
    Tica Coneru Dumitru
    Mitrut a lui Luca
    si
    Ratezanu Ion de 54ani a preluat mestesugul pe la 30 de ani dupa ce tatal sau s-a pensionat in 1989 si vinde oale de Galesoaia duminica in piata din Tg Jiu

    Nebel (fost Nebunu, fiul Iepurichii de pe vale), cel ce a fost foarte vajnic in reconditionarea si ingradirea bisericii si a si reusit

    Popa din Galesoaia Pecingina Gelu, fiul lui Ion Manea. Tel 0722808564

    Domnica Haret, nepoata lui Nica Cheran. dna care a facut transferul casei olarului la muzeul ASTRA de la care a plecat dialogul nostru, vara Dlui Vasile Roventa

    Exista si doua carti ce refac toata istoria bazinului carbonifer de acolo pe care le are Ionescu Victor

    Poate dam si de pozele si releveurile caselor facute de exploatarea miniera in vederea demolarii si despagubirii. Oamenii au primit case in Tg Jiu si imprejurimi.

    Toti sunt depozitari redutabili de informatie.

  • vasile roventa al lui vasile al lui mihut

    Din dor de sat
    Un sat care nu mai este
    Deloc !

    Cum pot sa uit?

    Cum as putea sa uit tarana?
    mi-am lasat sangele amestecat prin ea, macar de cate unghii am pierdut printre miristi si bolovani !

    Dar biserica cu morminte misterioase, cu cruci din vremi vechi cu scriere necunoscuta, cu poze de buni si strabuni sticlind pe marmura sau mozaicul rece, cu omniatentul ochi din tinda, motiv de cumintire vremelnica a tuturor copiilor satului,

    Dar padurea? E de uitat?
    De cate ori urcam nesabuit prin vreun copac atras de cine stie ce cuiburi si-mi lasam, la coborare, un rand de piele de pe burta, pret al nesocotintei? Cu ciresii ei pasaresti de roseau feciorelnic in primele zile de mai, cu coricovii ei acri si perii salbatici cu gusturi aspre si miros dumnezeiesc? Sau fragii din ogasele racoroase? Ori capsunile salbatice de pe mejdina din ogasul Nicului? Manatarcile dolofane de pe Bubuleasca si Brenuga? Cu viorelele si brandusile, cu ghioceii si brebeneii, cocoseii si gainusile ce erau semn ca Dumnezeu iar ne iubeste…?

    Dar Tismana? Cu salba ei de galdaie de la intrarea pana la iesirea din sat?
    Cu coturile ei, cu malurile inalte cu care ne ademenea sa sarim, uneori in apa mica, cu adancimea schimbata peste noapte, care ne atragea cu o magie de nedescris, cu toate ca ne sleia, ne invinetea si ne rebegea ca pe niste catei de pripas? Cu moara ei si-a noastra, loc de poveste si magie, in care morarul ne povestea noua, copiilor, ca are in iaz un crap cat un vitel care vine noaptea la mal si-i mananca din mana? Cu vesnice partide de pescuit cu cosuri de nuiele, plase si carstase, cu undite de alun si singer, ata de papiota si carlige din bolduri?

    Dar dealurile, care ne tineau in pumnul lor si nu ne lasau prada furtunilor de vara si nici viscolelor din iernile aspre, pe care le zgorneau spre lunca raului?

    Dar noptile de primavara sau de vara care purtau pe valea satului mirosul corcodusilor potopiti de floare (nedreptatitul pomilor de la noi si de aiurea), al viei inflorite si al florii de porumb, parfumuri ingeresti, neegalate, apoi mirajul potopului licuricilor, negasit nicaieri in alta parte, apoi venea randul porumbului copt si fiert, al strugurilor de ananas, al mustului si vinului; pana si cazanul satului cu porcii troscaitori de samburi cu vesnicii rezemati de gard degustatori cu ochii impacliti de pricepere si munca grea facuta, toate aveau poezia lor…

    Si focurile ularilor (olarilor) puse cu grija si lemn bun si uscat, mici vulcani scuipatori de scantei in cerul spuzit de stele, nestricat de stalpii cu becuri chioare veniti ulterior ca semn al civilizatiei (oare?), si care, inaintea marilor sarbatori de Sfanta Marie, se intreceau sa scoata care mai de care trambe de dogoare si lumina rosietica de dupa asfintit ?

    Si iernile cu ninsori domoale, cu pofta neostoita de dat cu sania si pe gheata, uneori cu picioarele desculte, de raceam si ne desprindea mama ochii dimineata cu apa calduta, cu magia Craciunului sarac dar frumos ca niciunde in alta parte, cu obiceiul Pitarailor cand plecam cu noaptea-n cap si razvrateam catelarimea satului cu zbierete si batai in garduri si uluci, si primeam de la fiecare un colacel, un biscuite, o eugenie sau un mar, uneori o tuica fiarta, nu inainte de a face o demonstratie de hahait din toti rarunchii spre amuzamentul gazdei care ne mai dadea un intaritor, sa putem duce treaba la bun sfarsit, cu Steaua si Plugusorul si Vicleiul care ne sleia de puteri pentru cativa banuti, poate cei mai munciti din viata mea,

    Eu, cand am auzit inceputul Mioritei, cu “picioru de plai” si “gura de rai” am crezut ca ala de-a scris-o e de la noi din sat….Ma gandeam doar cine-o fi…..Asa eram de sigur !

    Ce-a ramas? O rana hidoasa pe obrazul pamantului.
    Multi stiti….

    Era sa uit
    Vasile al lui Vasile al lui Mihut

Leave a Reply to vasile roventa al lui vasile al lui mihut Cancel reply

Your email address will not be published.