Sinaia: OBIECTUL LUNII MARTIE 2022 la Muzeul Național Peleș – CABINET Atelier Bernhard Ludwig, Viena, Austria, cca 1906

CABINET

Atelier Bernhard Ludwig, Viena, Austria, cca 1906

Lemn de abanos; marmură; pietra dura; sidef; argint; bronz; cristal

I: 347 cm, L: 220 cm

Expus în Sala florentină a Castelului Peleș, cabinetul realizat în atelierul lui Bernhard Ludwig, la începutul secolului al XX-lea, este un omagiu adus creațiilor atelierelor florentine din secolul al XVII-lea.

De proporții nobile, acest cabinet arhitectural impresionant, caracteristic Barocului florentin, de forma unui palat în miniatură, se prezintă ca un magnific obiect de artă la scară foarte mare (347 x 220 cm). Compus din trei nivele, cabinetul prezintă în partea inferioară o consolă pe șase picioare în formă de cariatide terme, atlanți (în față) și două perechi de delfini (în spate). Bogăția decorului din zona centrală a piesei se datorează panourilor ce prezintă o gamă bogată de pietre dure, de la albastrul intens al lapislazurilor până la lumina policromă a jaspurilor – alb și roșu, ce se combină armonios pentru a da fluiditate imaginii. În vârful cabinetului, figura zeiței Fortuna realizată la o dimensiune mai amplă, conferă o aură deosebită construcției somptuoase.

Subiectele naturaliste, precum florile și păsările, care formează decorul cabinetului, sunt tipice mozaicurilor florentine create în Galleria dei Lavori, extraordinar atelier fondat în anul 1588, aparținând familiei Medici, ce ocupa primul etaj al Palatului Uffizi. Subiectele au fost influențate de mozaistul Jacopo Ligozzi (Verona, 1547 – Florența, 1626), care a inițiat această tendință încă din primele decenii ale secolului XVII. De atunci, timp de peste un secol, panoul din marmură neagră care constituia fundalul ideal pentru a scoate în evidență culorile strălucitoare ale penajului păsărilor și compozițiile de flori și fructe, a devenit semnătura oficială a mozaicurilor fabricate la Florența, apreciate pretutindeni și adesea imitate, dar rareori din același material, calitate și execuție fină.

Piesa prezentată, cu amploarea și designul său impresionant, se încadrează în contextul producțiilor florentine. Metodele fine și utilizarea culorilor vibrante ale pietrelor dure au micșorat riscul de repetare, rezultând astfel originalitate pentru fiecare creație. Reușind să-și păstreze statutul de mari trofee de artă, aceste cabinete au continuat de-a lungul timpului să atragă marile familii regale europene, la fel cum au făcut-o în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea.

Text: Alexandra Ghioarcă, muzeograf.

Fotografii: Árpád Udvardi.