Sinaia: OBIECTUL LUNII IUNIE 2022 la Muzeul Național Peleș – Luminatorul Salonului de aur al Castelului Pelişor.

Luminatorul Salonului de aur al Castelului Pelişor.

Patte-de-verre; lemn sculptat, şlefuit, stucat, aurit

Autorul schiţei: Karel Liman, cca 1905.

În prima monografie a oraşului Sinaia, scrisă în anul 1903, Alexandru Gălăşescu menţiona ,,camera de aur a Principesei”, aflată în plin proces de amenajare interioară. Salonul de aur de la Castelul Pelişor reprezintă momentul de apogeu al Mariei, ca designer de interior, la Sinaia. La curent cu mişcările artistice ale epocii, Salonul de aur este o sinteză între revival-ul celtic şi cel bizantin, asimilate prin prisma ideilor arhitectului şi decoratorului scoţian Baillie-Scott (1865-1945). Decorat în întregime cu simbolul scoțian al frunzei de ciulin, care trimite însă subtil și la oraşul Nancy, locul de naștere al Art Nouveau-ului, cu cruci celtice și crini regali, Salonul de aur este singurul interior de la începutul secolului al XX-lea care a supraviețuit până azi timpului și vicisitudinilor istoriei. Modelul de inspiraţie al decorației Salonului de aur îl constituie motivul rețelei floral-vegetale din Salonul de aur de la Palatul Cotroceni. Realizată de către firma Bernhard Ludwig din Viena, decoraţia parietală este dispusă asemenea unui tapet de-a lungul pereților boltiţi, acoperiți cu stuc aurit, în nuanţe care variau ca intensitate cromatică de la aur luminos, în zona scafei, până la ocru, către bază. În jumătatea mediană din dreapta salonului, a fost amplasat un cămin de tip otoman, inspirat – ca design şi mod de dispunere în cadrul interiorului – de Baillie-Scott, şi pe care Maria îl reprodusese pentru prima dată la Palatul Cotroceni, în anul 1901. În cazul Salonului de aur de la Castelul Pelişor, Maria preferă o variantă mai simplă, vopsită în verde, pentru un plus de contrast cu decoraţia murală din stuc aurit. Ciulinul, ca simbol al Scoției, este completat de prezenţa crinului regal, sculptat în fildeş pe cele două uşi ale Salonului, vopsite, la rândul lor, în verde. Vitraliile reprezintă motive florale stilizate, iar piesele de mobilier (scaune, mese, jilţuri și etajere) sunt copiate după piesele de mobilier din bisericile norvegiene, precum cele de la Lom. Acest tip de design a fost publicat în revista „The Studio”, în anul 1897, iar principesa Maria a știut să aprecieze atât sursa, cât și rezultatul. Pentru ea, Liman realizează schițe din celebra lucrare „The Viking Age” (1889), semnată de Paul de Chaillu (1831-1903) sau după revista londoneză „The Studio”. Rod al acestor căutări artistice, stilul Regina Maria se caracterizează prin eclectism, rezultat al combinaţiei între elemente decorative celtice, scandinave și simboluri bizantine. Plafonul boltit al Salonului de aur a fost prevăzut cu un luminator din patte-de-verre gălbuie, în formă de cruce celtică, încadrată într-un chenar pătrat, care învăluie interiorul într-o lumină ireală, de basme nordice. Realizat de firma Bernhard Ludwig din Viena, după desenele arhitectului ceh Karel Liman (1855-1929), luminatorul constituie o piesă de artă originală, cu utilitate practică, dar şi decorativă, armonios integrată în decoraţiunea în fix.

dr. Macrina OPROIU

şef Secţie Evidenţă Centralizată a Patrimoniului