Loading Events
 
 
  • This event has passed.

Timișoara: Exponatul lunii octombrie la Muzeul Național al Banatului | Placă unifacies – dedicată diplomatului Caius Brediceanu, realizată de Anton Rudolf Weinberger în anul 1930

Exponatul lunii octombrie
Placă unifacies – dedicată diplomatului Caius Brediceanu, realizată de Anton Rudolf Weinberger în anul 1930
Prin prezentarea unei piese medalistice din colecția Istorie a Muzeului Național al Banatului din Timișoara readucem în atenția publicului două personalități bănățene: A. R. Weinberger, un medalist mai puțin cunoscut în prezent în România (luna aceasta împlinindu-se 142 de ani de la nașterea sa) și diplomatul Caius Brediceanu, ministru plenipotențiar al României între anii 1928-1939 la Rio de Janeiro, Vatican, Viena și Helsinki.
Legendă circulară: CAIUS BREDICEANU 1930; în câmp, bustul diplomatului Caius Brediceanu în uniformă diplomatică, purtând Ordinul Legiunea de Onoare, în profil spre dr., sub umărul dr., în jos în st., semnătura gravorului: A. WEINBERGER. Bronz; diametrul plăcii 230 mm; placa e prinsă pe un suport de lemn, negru, lăcuit (dimensiuni 289×310 mm). Se păstrează în colecția Istoria a MNaB, nr. inv. 5720 (nr. inv. general 908092). Nu se cunosc informații legate de anul sau împrejurările în care placa a ajuns în colecția muzeului. În bibliografia de specialitate sunt amintite șapte exemplare ale acestei piese realizate de A.R. Weinberger la Viena în 1930, oraș în care Caius Brediceanu a fost ministru plenipotențiar al României între anii 1930-1936.
Caius Brediceanu (25 aprilie 1879 – 19 iunie 1953), al doilea fiu al Corneliei (1856-1951) și al cunoscutului avocat și om politic Cariolan Brediceanu (1850-1909), s-a născut la Lugoj. Avocat, doctor în drept internațional și în științe politice a Facultății de Drept a Universității din Viena (1902), a desfășurat o remarcabilă activitate ca om politic și diplomat.
A fost unul dintre notarii Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918; a făcut parte din delegația românilor transilvăneni care a dus la București și a înmânat regelui Ferdinand actul Unirii Transilvaniei cu România; între februarie 1919 – iunie 1920 a fost membru al delegației României la Conferința de Pace de la Paris, reprezentând interesele Banatului; în 1 noiembrie 1919 a fost numit subsecretar de stat la Ministerul Afacerilor Străine; a fost primul ministru bănățean în România reîntregită, cu funcția de ministru de stat pentru Transilvania și Banat în guvernul conservator al lui Take Ionescu (1921-1922); deputat în Parlament în 1919 și apoi între 1926-1927; membru al Partidului Național Țărănesc.
Și-a început cariera diplomatică, la cererea diplomatică, la cererea lui Nicolae Titulescu, de care era apropiat, în decembrie 1927 ca ministru plenipotențiar al României în Argentina, Brazilia și Chile, țări în care România nu avusese până atunci misiuni diplomatice. În 25 aprilie 1928 ajungea la Rio de Janeiro, ales ca sediu central pentru misiunea sa diplomatică sud-americană.
Din cauza climei și a unei mai vechi probleme de sănătate, în iunie 1929 a fost transferat la Vatican, unde a rămas mai puțin de un an, până în februarie 1930, când a fost mutat la Viena. Aici și-a exercitat funcția de ministru plenipotențiar al României între 1 martie 1930 – 1 noiembrie 1936, iar ultima sa misiune diplomatică a fost la Helsinki, unde a rămas până la 1 ianuarie 1939.
Anul 1930, primul an din misiunea diplomatică a lui Caius Brediceanu la Viena, marchează totodată și începutul legăturilor sale cu Muzeul Bănățean din Timișoara și cu Ioachim Miloia, directorul Muzeului. Până în 1937 a îmbogățit colecțiile muzeului timișorean cu numeroase piese: un exemplar al medaliei sale realizată tot în 1930 de A. R. Weinberger; o fotografie a tatălui său, Coriolan Brediceanu; gravuri: cărți și hărți vechi; un exemplar cu autograf al cărții sale, „Amintiri din viața mea”.
Stabilit la Sibiu, în ultimii ani de viață s-a confruntat cu mari greutăți materiale (în urma naționalizării proprietăților și a anulării pensiei) și cu o boală nemiloasă. A murit la 19 iunie 1953, fiind înmormântat la Lugoj.
Născut în Banat, la Reșița, Anton Rudolf Weinberger (5 octombrie 1879 – 30 iulie 1936) a fost elevul renumiților gravori austrieci Stefan Schwartz (1851-1924) și Josef Tautenhayn senior (1837-1911). Stabilit definitiv la Viena, din 1907 Weinberger a activat ca artist independent, expunând anual la marile saloane și expoziții ale vremii. Autor a peste 100 de medalii și plachete, s-a bucurat de succes în epocă, rămânând cunoscut ca un rafinat portretist. Lucrările sale se găsesc atât în colecții particulare, cât și în colecțiile unor muzee din Viena, Budapesta, berlin, Paris, Salzburg, Dortmund, Baden.
Unele dintre medaliile și plachetele sale portretizează personalități românești din epocă: mitropolitul Miron Cristea (1920); Octavian Goga, ministru al Cultelor și Artelor (1920); istoricul de artă Alexandru Tzigara-Samurcaș (1921); arhiepiscopul Raymund Netzhammer (1923); omul politic Alexandru Marghiloman (1920 și 1924); diplomatul Carol M. Mitilineu (1925); inginerul și colecționarul Constantin C. Orghidan (1925) ș.a.
Medașii și plachete semnate de A. R. Weinberger se mai află în colecțiile muzeelor din Lugoj și Reșița, cele mai multe piese (40 ex.), lucrate în argint, bronz și plumb, păstrându-se în colecțiile Muzeului Național de Istorie a României din București.
Bibliografie:
Huszár Lajos, Procopius Béla, „Medaillen – und Plakettenkunst in Ungarn”, Budapesta, Verlag des Vereins der Medaillenfreunde, 1932, p. 470, nr. 6509.
Nicoleta Demian, „Portrete ale Bredicenilor din Lugoj de Anton Rudolf Weinberger”, în Banatica, 29, II, 2019, pp. 251-286
Dr. Nicoleta Demian, cercetător științific, Secția Istorie

Details

Start:
1 October
End:
31 October
Event Categories:
,

Organizer

Muzeul Național al Banatului – Timișoara
View Organizer Website

Venue

Muzeul Național al Banatului – Timișoara
Piaţa Iancu Huniade nr. 1
Timișoara, Timiș 300002 Romania
+ Google Map
View Venue Website

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *