Timişoara: Muzeul de Artă – expoziţie Rembrandt

Dupa cum v-am informat anterior, Muzeul de Arta Timisoara organizeza in perioada 3-30 iunie a.c. expozitia de gravuri „Rembrandt misticul – oglindit in gravura sa”.

Subiectele abordate in cele 101 de gravuri pe care le puteti admira in expozitie sunt: autoportretul, portretul, scenele biblice si nudul.

Cu stima,

Bogdan Nadastean

Compartiment Relatii Publice

Muzeul de Arta Timisoara

0256/491592

www.muzeuldeartatm.ro

Descriere celor patru subiecte realizată de curatorului expozitiei, d-l Marius Cornea.

Muzeul de Artă Timişoara

Expoziţia `Rembrandt misticul – oglindit în gravura sa` (3 – 30 iunie 2010)

Autoportretul

Pentru expoziţia `Rembrandt misticul – oglidit în gravura sa` (3-30 iunie) au fost selecţionate o serie de autoportrete ale artistului din deceniul patru al secolului XVII: Autoportret cu fruntea încreţită (1630), Autoportret cu gura deschisă (1630), Autoportret cu bonetă şi eşarfă (1633), Autoportret cu sabia ridicată (1634), Autoportret cu Saskia (1636), Autoportret cu bonetă de catifea şi pană (1638).

În 1630 Rembrandt îşi instalează atelierul în casa lui Hendrik van Uylenburgh (1584/89 – 1661), pictor şi negustor de artă, care îi mijloceşte primele comenzi pentru stathouder-ul Frederick Hendrick. În autoportretele gravate în acest deceniu se reprezintă în postura artistului de succes, înveşmîntat în costume bogate. Anul 1633 marchează un eveniment important în biografia artistului: în 5 iunie se logodeşte cu Saskia van Uylenburgh, fiica unui burgmester din Frizia, din familia negustorului Hendrik van Uylenburgh, iar în anul următor are loc căsătoria celor doi. Vor avea patru copii, dintre care un singur fiu, Titus, va ajunge la vârsta matură.

Portretul

Cererea mare de portrete din partea clientelei din Amsterdam a determinat diversificarea autoportretului, dar şi a portretului alegoric sau fizionomic. Pentru expoziţia din Timişoara au fost selectate portretele lui Jan Antonides van der Linden (cca. 1665), profesor de medicină la Leiden, al predicatorului Jan Cornelis Sylvius (1633), al orfevrului Jan Lutma cel Bătrân (1656). Rembrandt execută în 1651 portretul lui Clement de Jonghe, unul dintre cei mai cunoscuţi negustori de gravuri din Amsterdam, în perioada 1640 – 1677.

Subiectele biblice

Subiectele biblice sunt foarte numeroase după sosirea lui Rembrandt în Amsterdam în 1630. Cea mai cunoscută gravură cu temă biblică este „Iisus vindecând bolnavii„ sau „Planşa de o sută de florini„ (cca 1649), la care a lucrat timp îndelungat. Adam Bartsch, unul dintre primii cercetători ai gravurilor lui Rembrandt, scrie că într-o zi un negustor din Roma i-a propus lui Rembrandt, care era mare amator de stampe, , mai ales din Italia, câteva planşe de Marcantonio Raimondi, şi le-a evaluat la o sută de florini, iar Rembrandt i-a oferit pentru aceste stampe un exemplar al gravurii lui, pe care negustorul a primit-o, încîntat de schimbul făcut. Însă tot Bartsch scrie că titlul gravurii vine probabil de la preţul atins la o licitaţie în Olanda, încă de pe vremea artistului.

Nudul

Nudul apare în gravura lui Rembrandt la începutul şi spre sfîrşitul carierei sale. Studiile de nuduri feminine din jurul anului 1631 („Nud aşezat„, „Diana la baie„), sau cel din „Iosif şi soţia lui
Putifar„ (1634) reprezintă acelaşi tip de frumuseţe care se regăseşte şi în picturile primei perioade de creaţie. Cele din anii 1658- 1661 sunt diferite: „Femeie in faţa sobei„, „Negresă culcată„. Se poate observa că Rembrandt a lucrat aceste planşe după model.

Prezentarea Muzeului de Artă în Ghidul muzeelor de la CIMEC