Vaslui: expoziția lunii octombrie 2021 la Muzeul Județean ,,Ștefan cel Mare” Vaslui – cartea poștală ilustrată dedicată personalității generalului Ioan Rășcanu

Exponatul lunii octombrie reprezintă cartea poștală ilustrată dedicată personalității generalului Ioan Rășcanu, datată pentru anul 1920.

Ilustrată alb negru, cartea poștală, îl surprinde pe Ioan Rășcanu, din profil, în uniformă de general de brigadă (arma artilerie). Acesta este înfățișat, pe un scaun, având în mâna dreaptă, sprijinită de spătarul acestuia, chipiul. În partea de jos apare iscălitura, General Rășcanu /1920, tipărită, iar pe verso, scris de mână, „D-lui C. Ungureanu”.

Pentru a aduce în conștiința urmașilor adevărata măsură a faptelor generalului Ioan Rășcanu, vom creiona în continuare un scurt portret al acestuia.

Generalul Ioan Rășcanu s-a născut la 4 ianuarie 1874, la Cahul, astăzi localitate și centru administrativ al raionului omonim situat în partea de sud-vest a Republicii Moldova. A urmat Școala de Ofițeri din București (1891 – 1893), Școala de Artilerie și Geniu din București (1895 – 1897), Școala Superioară de Război (1898 – 1900).

A îndeplinit multiple funcții în cadrul unităților militare în care a servit: Regimentul 11 Artilerie (189-1895; 1897-1898), Regimentul 4 Artilerie (1903-1904), Regimentul 7 Artilerie (1905-1906), Regimentul 2 Artilerie (1906), Marele Stat Major (1906-1907), Regimentul 8 Artilerie (1907). De asemenea generalul Ioan Rășcanu a activat și ca profesor la Școala de Artilerie și Geniu București (din 1903), precum și la Școala Superioară din București (din 1906). A fost atașat militar al României în Germania (1907-1911). A deținut și funcții precum cea de șef de cabinet al ministrului de război Nicolae Filipescu (1911-1912); șef birou operații / Secția I / Marele Stat Major (1911-1914); șef al Secției Operații / Marele Stat Major (1914-1916). În perioada participării României la prima conflagrație mondială a fost atașat pe lângă Statul Major francez (1916); comandant al Brigăzii 15 Artilerie (1917-918), comandant al Diviziei 1 Vânători (1918); secretar general al Ministerului de Război (1918-1919), ministru de război (27 septembrie 1919-28 noiembrie 1919; 1 decembrie 1919-2 martie 1920; 13 martie 1920-13 decembrie 1921). A demisionat din armată la 1 ianuarie 1922.

În viața civilă, a îndeplinit funcții publice extrem de importante: ministru pentru Basarabia și Bucovina (5 ianuarie-4 iunie 1927); comisar superior în Basarabia și Bucovina (1931); ministru de stat (1931-1932); primar al orașului Vaslui (1938-1942); primar al Bucureștiului (1942-1944); deputat (ales în 1920, 1926, 1928, 1931); senator (ales în anul 1920 și 1930).

A fost decorat, în 1906, cu Medalia Jubiliară Carol I, Steaua României clasa a V – a (1909), Coroana României clasa a V-a (1910).

Un rol important în biografia generalului I. Rășcanu a reprezentat faptul că în calitate de ministru de război, a semnat la 6 august 1920 decizia ministerială nr. 466, referitoare la „Instrucţiuni pentru funcționarea serviciului sanitar al Aeronauticii Militare” și înființarea Centrului Medical Aeronautic.

La 8 iunie 1921, în aceeași calitate, a susținut Legea pentru organizarea clerului militar, pledând pentru „formarea unui corp preoțesc militar activ”, cu caracter permanent.

După mai multe mandate de deputat și senator, acesta a ajuns primar al orașului Vaslui (1938-1940) „[ …] bătrânii spuneau că a fost cel mai exemplar primar al vasluienilor din toate timpurile”.

Generalul Rășcanu a rămas în memoria colectivă pentru o serie de lucrări edilitare, realizate sau începute în mandatul său: „o primă realizare de mare folos obștesc a fost construirea palatului Primăriei. […] O altă problemă importantă realizată […] a fost complectarea rețelei de alimentare cu apă”. Prin grija generalului Ioan Rășcanu au fost ridicate și două biserici noi, cu hramul „Sf. Nicolae ”și „Cuvioasa Parascheva”.

A fost arestat în anul 1950 și a decedat la 25 februarie 1952 în închisoarea Sighet.